Scriam în urmă cu cinci ani tot în acest ziar că sistemul medical românesc trebuie resuscitat. Am crezut că acest fapt se va întâmpla. Eroare totală, eram prea naiv, ori prea optimist, putând afirma că, dimpotrivă, după atâţia ani sistemul este în colaps.

Se mai zice şi ţara lui Papură Vodă, adică ţara fără stăpâni, unde câinii vagabonzi sunt la ei acasă, sau ţara fără conducători, ori cu conducători păpuşi trase de sfori de către sforari şi păpuşari. Vorbe grele, dar justificate. Trei argumente mă îndreptăţesc să fac asemenea afirmaţii.

Aşteptat cu mult interes de iubitori ai istoriei, prieteni, foşti elevi şi, nu în ultimul rând, de familie, volumul omagial „In memoriam Liviu Borcea", apărut în „taină" şi plămădit cu mare întârziere, este o mare deziluzie.

Felul în care comisia de anonimi care veghează la integritatea şi morala în rândurile social-democraţilor a înţeles să-l execute pe preşedintele Senatului şi scorul la care s-a luat recomandarea de excludere înseamnă pentru Mircea Geoană capătul drumului în PSD.

Fostul prefect de Bihor şi actual secretar general în cadrul Ministerului Sănătăţii, Gheorghe Sârb, împreună cu trei directori din cadrul DSP Argeş, a fost trimis în judecată de procurorii DNA pentru fraudarea unui concurs din 2010 pentru ocuparea unor posturi de conducere la DSP Argeş.

Adrian Năstase şi Ion Iliescu, şefii reali ai PSD, acum şi cât va fi partidul, au îngropat tentativa de război civil care părea să tulbure arealul social-democrat: Victor Ponta a rămas să se joace de-a zmeul şi Mircea Geoană a rămas să se joace de-a Mircea Geoană.

La noi politica merge din rău în mai rău. Nu văd atunci cum ar putea nouă să ne meargă mai bine.

Suntem noi europeni? Genetic da. Cultural nu. De ce? Pentru că felul de a fi al unui om şi a unei populaţii este expresia culturii sale.

Intervenţia noastră editorială a fost determinată de discursul Majestăţii Sale Regele rostit în Palatul Parlamentului cu ocazia zilei de naştere a matusalemului român: ,,Nu văd România de azi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri''.