Din nou, moartea apare la breaking news. Tragedia unor români ucişi într-un colţ uitat de lume a ţinut în priză televizoarele, a dat de lucru fătucilor de la ştiri şi politicienilor ocazia de a urca pe sticlă.

Tradiţionala vânătoarea de la Balc s-a încheiat ieri cu proteste. Peste 150 de mistreţi şi-au găsit sfârşitul în bătaia puştilor invitaţilor omului de afaceri Ion Ţiriac.

Este monumental modul în care marele gânditor batjocoreşte glumind şi înfierează pretenţiile Prostiei şi aplombul cu care această mamă a multor suferinţe omeneşti îşi arogă drepturi şi care are iniţiative în domenii pe care nu le cunoaşte.

Omul simplu de pretutindeni se întreabă de ce, astăzi, este confruntat cu mai multe dificultăţi şi care sunt perspectivele, dar răspunsurile întârzie să vină.

Cum n-a mai apucat să înceapă sfârşitul lumii, s-a sfârşit anul şi au început alte sfârşituri, dar de data asta nu al lumii, ci al bunului simţ, al civilizaţiei şi al minimei responsabilităţi civice, care oricum nu se simţeau prea bine. De data asta, semnalul prost a venit şi din alte părţi, nu doar de la noi.

La o succintă analiză a sistemului electoral românesc, în primul rând rezultă că avem o birocraţie electorală pe cât de dezvoltată pe atât de ineficientă, iar pe de altă parte o legislaţie excesivă, politizată şi depăşită.

În opinia noastră, stabilirea cu o precizie acribilă a colegiilor uninominale, raportat la numărul real al populaţiei, respectiv a numărului de parlamentari care pot fi aleşi legal în Parlament, număr care nu poate fi depăşit, este de principiu determinant faţă de algoritmul principiului reprezentării proporţionale prevăzut de actuala lege.