Iuliu Maniu, supranumit "Sfinxul de la Bădăcin", a fost una dintre cele mai influente personalităţi politice ale Transilvaniei şi ale României din prima jumătate a sec. XX, în jurul său creându-se un adevărat mit, o adevărată legendă, având în vedere rolul său decisiv în unirea Transilvaniei cu România.

În raport invers proporţional cu scăderea numărului populaţiei din ultimele două decenii, a crescut şi numărul administraţiilor locale, iar pe de altă parte, la nivel central s-a dezvoltat o adevărată caracatiţă de Sateliţi ai organelor puterii şi administraţiei.

Schimbarea nu este posibilă fără o nouă filozofie a conducerii, dar şi o nouă paradigmă, care să vizeze deopotrivă modernizarea şi restructurarea componentelor esenţiale ale statului şi societăţii: economic, social şi instituţional, cu firească reconsiderare şi continuare a tot ceea ce este bun în prezent.

Din alaiul diavolului face parte şi un motan vrăjitor în capodopera lui Bulgakov, "Maestrul şi Margareta". Acest personaj se potriveşte mai bine cu cel poreclit varanul de către CTP, care la rândul lui l-a inspirat prin faciesul său pe Vadim Tudor, ce a simţit nevoia să-l introducă tot in zona reptiliană, botezându-l, crocodilul chelios.

Starea naţiunii este sintagma sub care în mod tradiţional, în democraţiile avansate este prezentată la cel mai înalt nivel, situaţia economico-socială a ţării la un anumit moment dat.

Eminescu înseamnă şi Oradea, Oradea înseamnă obligatoriu şi Eminescu. Dintre cei 163 de ani câţi au trecut de la ivirea în lume a unei carpatice Falii de Existenţă, 147 de ani leagă urbea de pe Crişul Repede de acest Danubian Semn celest în sensul că, dacă la 16 ani de viaţă ai acestuia, bihoreanul Iosif Vulcan îi deschidea porţile Familiei celor de zei însemnaţi până la dispariţia Foii orădene, românimea s-a bucurat de Eminenţa cuvântului cu grijă ales, următoarea publicaţie orădeană Cele Trei Crişuri a lui Bacaloglu adăposteşte şi ea gânduri despre Prinţul luminii din Luceafăr.

Noi românii nu înţelegem cum vine treaba cu justiţia decât atunci când putem judeca prin comparaţie cu cazuri petrecute pe alte meleaguri. Până atunci trăim într-o ceaţă totală. Nu ştim care sunt puşcăriaşii şi care sunt martirii, dacă e presiune politică sau dacă procedurile nu sunt în regulă.

Suntem urmaşii Meşterului Manole. Ceea ce a construit tata este făcut una cu pământul de către fiu, care o ia de la zero. Ceea ce va face fiul va fi făcut praf de către nepot, care, la rândul lui, o va lua de la zero.