În anii '80 era cea mai puternică grupare militară de pe teritoriul României. Astăzi, de ea s-a ales praful. Epoca de glorie a Garnizoanei Oradea mai trăieşte doar în amintirea ofiţerilor care au activat aici şi a foştilor comandanţi, azi pensionari. O parte din cazărmi au fost demolate, în alte clădiri şi-au făcut loc noi instituţii. A rămas activă doar o mică unitate de transmisiuni care urmează şi ea să fie mutată, plus unitatea militară de la Beiuş. Singurele uniforme militare care mai amintesc de Garnizoană sunt Jandarmii şi Pompierii, dar ele nu mai ţin de Armată.

 

Cel mai longeviv comandant al Garnizoanei Oradea, generalul-maior (r) Ion Bordei - care a stat la comandă în perioada 1973-1984, plus alte două luni imediat după Revoluţia din 1989 când a asigurat interimatul - îşi aminteşte cu nostalgie de acele vremuri.

"Divizia 11 Mecanizată "Carei" era cel mai important corp de armată din ţară, cel mai bine înzestrat şi cu trupe foarte bine pregătite. Imediat după intervenţia sovietică din Cehoslovacia, Ceauşescu a ordonat constituirea acestei forţe în vestul ţării. Începând cu anul 1968 şi până prin 1970-71, au fost alocate trupe noi, iar armamentul a fost înlocuit cu unul nou, de fabricaţie românească. În perioada de vârf aici activau în jur de 4.000 de militari doar în Oradea şi împrejurimi", rememorează generalul Bordei. Concentrarea militară de aproximativ 10.000 de soldaţi şi tehnică modernă sub comandament orădean nu a fost întâmplătoare, oraşul fiind amplasat strategic în faţa Câmpiei Panonice, un bastion important pentru o eventuală ripostă în cazul unui atac al "forţelor imperialiste" pe direcţia Viena-Budapesta-Debreţin. Forţele care se aflau concentrate în Garnizoană erau impresionante: Regimentul 21 Mecanizat, Regimentul 21 Tancuri, Divizionul 58 artilerie Antiaeriană, Batalionul de Transmisiuni, Batalion de Cercetare, Divizion Autotunuri, Companie Chimică, Companie de Stat Major, Spital de Linia I, Companie de Pază Aeroport, Divizion de Rachete Tactice, Comandamentul Diviziei plus o Unitate Atomică.

"Unitatea asta Atomică a fost ceva inedit pentru noi", îşi aminteşte zâmbind generalul. "Ea avea în atribuţii etalarea aparaturii dozimetrice şi de radiaţii din toată Armata a IV-a". Militarii de aici erau instruiţi şi deţineau aparatură pentru depistarea şi măsurarea radiaţiilor în cazul unui atac atomic. Pe lângă forţele enumerate, în subordinea conducerii Garnizoanei Oradea se aflau Regimentul Mecanizat, Batalionul de Geniu şi Şcoala de Şoferi din Arad, Regimentul din Beiuş, Regimentul de Artilerie Şimleu Silvaniei şi Regimentul de Artilerie din Ineu.

 

Începutul sfârşitului

Începutul sfârşitului pentru Garnizoana Oradea l-a constituit apropierea României de structurile NATO şi aderarea ţării la Uniunea Europeană. În conformitate cu standardele Alianţei Nord-Atlantice şi a politicilor UE în materie de apărare, forţele armate de la graniţa de vest îşi pierdeau din importanţă. Lipsa "inamicului imperialist" şi vecinătatea cu o ţară - Ungaria - care avea aceleaşi aspiraţii europene, ambele ţări devenind aliate în NATO, nu mai justifica menţinerea forţei militare. Treptat, odată cu profesionalizarea structurilor militare, Armata a primit şi o nouă graniţă de apărat. Frontiera estică a României este acum şi frontiera estică a NATO.

 

Scurt istoric

Divizia 11 Mecanizată "Carei" are un trecut glorios. A fost supranumită "Divizia Neînvinsă", deoarece a fost singura mare unitate care, de la înfiinţarea ei în 1916, nu a pierdut nicio bătălie în sectoarele de front care i-au fost încredinţate. Divizia 11 Infanterie a luat fiinţă pe 15 august 1916, având rădăcinile în Batalionul de Recrutare Dolj, înfiinţat la 1 iunie 1908. Acesta împreună cu Regimentul 41 Infanterie şi Brigada 22 Infanterie au fost comasate în Divizia 11 Infanterie. Ostaşii săi au luat parte la luptele din Moldova în Primul Război Mondial, apoi, la acţiunile de menţinere a ordinii împotriva bandelor de bolşevici în anul 1918 în Transilvania şi a curăţirii Budapestei de trupele roşii ale lui Bella Kun, în 1919. În al Doilea Război Mondial a luptat în bătăliile de la Odessa, Transinistria şi Cotul Donului, în campania de eliberare a Transilvaniei şi în luptele din Ungaria şi Cehoslovacia, până în mai 1945. În acelaşi an efectivele sale sunt distribuite la alte unităţi, divizia fiind astfel desfiinţată.

La 2 august 1951, s-a reînfiinţat Divizia 11 Infanterie din Divizia 2 Infanterie, iar începând cu 15 octombrie 1951 unităţile ei au fost dislocate în noile garnizoane având comandamentul dispus la Oradea. La 20 octombrie 1974, primeşte denumirea de Divizia 11 Mecanizată "Carei", iar douăzeci de ani mai târziu, prin ordin al Ministerului Apărării Naţionale, se înfiinţează Brigada 11 Mecanizată "Carei", prin reorganizarea Diviziei. Brigada devine operativă începând cu 1 octombrie 1994, iar din 25 iulie 2002 devine Brigada 11 Infanterie Moto "Carei". În mai 2005, Divizia din Oradea este desfiinţată.