Fenomene inexplicabile pentru oamenii din vechime, căderile de meteoriţi erau interpretate drept semne divine, prevestitoare de mari nenorociri. În câteva documente medievale sunt consemnate căderile de meteoriţi în Bihor în cel puţin două locaţii. Un cercetător de la Serviciul Judeţean Bihor al Arhivelor Naţionale este cel care a descoperit una dintre cele mai vechi consemnări privind căderea unui meteorit, tocmai la Oradea.

 

De 32 de ani Oradea era paşalâc turcesc. Imperiul habsburgic era în plină campanie de alungare a turcilor din centrul Europei, ajungând la porţile Transilvaniei, pe care se străduiau să o ocupe. În primăvara anului 1692, Cetatea Oradea era asediată de forţele imperiale, comandantul armatei, contele Otto von Auersperg, pregătind asaltul final. Un eveniment astronomic neaşteptat a bulversat cele două armate şi pe locuitorii care mai rămăseseră prin împrejurimi.

"Studiam o rolă cu microfilme conţinând documente militare medievale despre Transilvania, trimisă de Arhivele de la Viena, când mi-a atras atenţia o schiţă. Iniţial am crezut că este vorba despre un bombardament de artilerie, deoarece era reprezentată o explozie. Apoi am observat că presupusa ghiulea venea dintre nori şi, cercetând atent, inclusiv notele de pe marginea ei, mi-am dat seama că este vorba despre un meteorit", spune Mihai Georgiţă, cercetător la Arhivele Naţionale din Oradea. Schiţa realizată de generalul von Auersperg a fost inclusă ulterior într-un amplu raport despre campania militară din Transilvania de către generalul Friedrich Veterani, documentele fiind transmise împăratului Leopold I pe 20 aprilie 1692.

Iată ce scria von Auersperg despre căderea meteoritului de la Oradea: "În ziua de 8 ale lunii (aprilie - n.r.), în jur de 10 noaptea, la Oradea o sferă de foc a fost observată pe cer, a traversat avanposturile noastre, peste cetate şi peste tabără, iar apoi a căzut în pădure." Comparând detaliile din schiţă cu alte elemente de identificare din hărţile militare ale epocii, cercetătorul orădean a stabilit că meteoritul a urmat în cădere traiectoria nord-vest către sud-est, locul impactului fiind undeva în cartierul Velenţa. În raport, după cum era ilustrat şi în schiţă, se mai arată că meteoritul a explodat "cu forţa a 200 kilograme de explozibil." Raportul nu menţionează dacă au fost recuperate sau nu bucăţi din meteorit.

 

Oradea, nu Timişoara!

Descoperirea din 2003 a cercetătorului orădean a intrat în atenţia lumii ştiinţifice. După un studiu publicat pentru Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, descoperirea cercetătorului orădean a fost inclusă într-un amplu studiu privind căderile de meteoriţi în bazinul Carpatic din secolele 16-17, apărut sub auspiciile Muzeului Naţional al Ungariei. Consemnarea evenimentului astral a intrat şi în "Catalogul meteoriţilor", editat de Brithis Museum. De reţinut că descoperirea orădeanului a restabilit un adevăr istoric. Într-un studiu din 1819, învăţatul german Ernst F.F. Chladni a citat greşit dintr-o altă sursă vieneză, confundând inexplicabil Oradea (Wardein) cu Timişoara (Temeschwar)!

Documentul despre meteoritul de la Oradea este cea mai veche însemnare ce relatează fără tăgadă o cădere de meteorit pe teritoriul României. Cu toate acestea, cercetătorul orădean spune că mai sunt izvoare istorice ce relatează posibile căderi ale meteoriţilor. Într-o cronică feudală maghiară de pe la 1605 se reţine că o bilă de foc a căzut în pădurea de lângă satul Arpăşel. Lumea a fugit îngrozită, speriată că vine sfârşitul lumii. Totuşi, un slujitor al principilor Bathory este trimis să vadă despre ce este vorba. Cronica relatează că cercetaşul ar fi găsit în pădure un bătrânel care le-a transmis Bathoreştilor să nu mai facă rele, că păcătuiseră destul până atunci.

Cercetătorul orădean a mai găsit şi alte relatări despre meteoriţi în acte medievale. În colecţia de documente Hurmuzaki, descoperă o copie după o scrisoare adresată dogelui Veneţiei de către ambasadorul său la Poarta Otomană, Aloise Molin, aflat în misiune în Transilvania. Datată pe 5 aprilie 1659, autorul relata în depeşă: "Mergeam spre Dietă (către Bistriţa - n.r.) când din cer au căzut trei stele de foc. Una dintre acestea a aruncat bucăţi multe asupra locului unde era Dieta. Alta a căzut în cealaltă parte, în Valahia, iar alta înspre Polonia, ceea ce a provocat o mare teroare printre oameni. Bucăţi din aceasta au fost trimise astrologilor pentru a da preziceri."

 

La Muzeu, un singur exponat

În "Cronica Transilvaniei" scrisă de învăţatul sas Georg Kraus, Mihai Georgiţă descoperă încă o relatare despre meteoriţi. "În ziua de 5 decembrie 1618, la orele 2.00 înspre ziuă, a apărut o stea cu coadă lungă, având un cerc mare, în întregime scânteietoare, care aruncă bucăţi din ea asupra Sibiului. Aceasta a ţinut până la ceasurile 5.00", se arată în cronică. Astfel, cercetătorul orădean a reuşit să adune mărturii importante despre patru astfel de fenomene cereşti.

În custodia Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea se află un singur fragment de meteorit, care a explodat deasupra localităţi Tăuţi (jud. Arad) în 1937. Iniţial, pietroiul spaţial cântărea 21 de kilograme, după explozie rupându-se în mai multe bucăţi. Bucata din rafturile muzeului orădean cântăreşte puţin peste 80 de grame.

Daniel MAN