Am citit în paginile cotidianului Crişana două articole în care cineva îşi exprima părerea referitor la împărţirea administrativă a Mitropoliei Ardealului în două, la Sibiu şi la Cluj. Sunt sigur că autorii articolelor nu sunt rău intenţionaţi şi vor binele Bisericii, însă există unii „binevoitori” care încearcă din răsputeri să influenţeze prin orice mijloace preoţii şi intelectualii pentru a face presiuni asupra episcopilor ardeleni de a renunţa la înfiinţarea noii mitropolii. Dar să ne întrebăm: de ce episcopii din Ardeal nu-l vor pe ÎPS Laurenţiu Strezea? Oare cunoaştem noi mai bine decât ei jocurile şi manevrele din sinod? De ce primii care au fost nemulţumiţi de înfiinţarea (sau „scindarea”, după cum o numesc alţii) noii mitropolii la Cluj au fost unii jurnalişti catolici şi ortodocşii ecumenişti? Am văzut argumentele aduse în articolele respective şi cu o parte din ele sunt şi eu de acord. Voi încerca în cele ce urmează să prezint şi celălalt aspect al problemei, cel al ecumenismului. Sunt unul dintre cei care nu pot accepta ecumenismul în forma în care acesta este înţeles de lumea oficială, deoarece nu văd în el nimic sincer, nimic sfânt, ci doar politică şi interese , aşa cum a fost lăsată de Hristos prin Sfinţii Apostoli, aş fi unul dintre susţinătorii acestuia. Mă refer la faptele mişcării ecumeniste şi nu la frumoasele şi ademenitoarele declaraţii din presă şi TV ale unor feţe bisericeşti (ortodocşi, catolici, protestanţi) şi ale unor politicieni şi persoane de influenţă. Armele ideologice folosite împotriva apărătorilor ortodoxiei sunt: „dragostea”, „toleranţa”, „pacea”, „Biserici surori”, „toţi ne rugăm la acelaşi Dumnezeu” etc. Una e toleranţa şi alta e apostazia. Dacă tot se vorbeşte despre toleranţă atunci să fim toleranţi faţă de toţi şi nu doar în funcţie de interese. A-ţi pune apostazia sub umbrela toleranţei e o înşelare faţă de propria conştiinţă. Şi Hristos a fost tolerant şi e tot timpul, dar când a fost nevoie a zis: „Napoia Mea satano”. Cu siguranţă satana, văzând că nu-L poate înşela, a strigat în gura mare „m-a jignit”, „huleşte” etc… , încercând ca prin aceasta să-şi ascundă vicleşugul. ÎPS Laurenţiu a fost susţinut din interiorul Bisericii de Mitropolitul Daniel al Moldovei şi de Mitropolitul Nicolae al Banatului, ambii nefavorabili ortodoxiei, ţinând seamă de supunerea lor faţă de unele cercuri politice şi religioase din Apus. Astfel nu a avut de ce să ne surprindă şi linia exagerat de ecumenistă a ÎPS Laurenţiu exprimată în cuvântarea sa (dar şi cu alte ocazii) la instalarea în scaunul mitropolitan de la Sibiu. O situaţie asemănătoare s-a petrecut şi în Rusia, când Vaticanul a reuşit să infiltreze în Biserica Ortodoxă Rusă, instalând în scaunul mitropoliei Leningradului, pe ÎPS Nicodim, un aprig ecumenist slugarnic intereselor papei. Prin mitropolitul Nikon, Vaticanul a câştigat multă influenţă asupra credincioşilor ortodocşi ruşi, dar şi asupra unor persoane în funcţii importante de decizie în stat în aşa fel încât şi patriarhului îi era greu să exercite o influenţă egală cu aceasta (rev. „Corabia” nr 6/2000, pg 3). Nu e întâmplătoare această acţiune pe toate căile posibile (mass-media, politic, economic, religios etc.) pe care Vaticanul o exercită asupra Ucrainei, României, Serbiei, Bulgariei, Albaniei cu şi la o Europă unită eliberată de pacostea ortodoxiei (ibidem). Iată dar de ce episcopii din Ardeal nu-l vor pe ÎPS Laurenţiu şi de ce Sf. Sinod, a doua zi după alegerea (numirea) sa, a aprobat aproape în totalitate înfiinţarea unei noi mitropolii în Ardeal cu reşedinţa la Cluj. E o chestiune mai mult politică şi administrativă decât una care să afecteze într-un fel sau altul viaţa „ortodocşilor bihoreni şi sălăjeni” mai puţini cunoscători şi deloc interesaţi de jocurile de culise. Nu există om fără de păcat. E drept că preoţii ortodocşi (neecumenişti) au şi ei păcatele şi slăbiciunile lor, unele prezentate chiar în mod exagerat de o parte a mass-media, dar aşa „păcătoşi” cum sunt au rămas români şi ortodocşi şi la propriu, şi la figurat. Iată de ce primii care au ripostat împotriva înfiinţării noii mitropolii au fost ziariştii catolici şi ortodocşi ecumenişti, încercând să influenţeze opinia publică împotriva ÎPS Bartolomeu. Cu siguranţă că dacă arhiepiscopul Clujului ar fi dorit supremaţie în Ardeal ar fi candidat pentru scaunul de la Sibiu şi ar fi câştigat cu siguranţă. Cred că rezultatul alegerilor l-a îndemnat ca împreună cu ceilalţi episcopi din Ardeal să recurgă la acest pas, în oarecare parte nedorit, dar poate necesar. S-au mutat şi alte reşedinţe municipale şi mitropolitane, cum e cazul Moldovei (de la Suceava la Iaşi) şi altele, dar nu s-a făcut atâta caz cum se face acum. Episcopii din Ardeal au cerut mutarea reşedinţei asemenea cazului din Mitropolia Moldovei. Înfiinţarea uneia noi a rezultat din refuzul ÎPS Laurenţiu de a o muta la Cluj. Sau ce să mai spunem de exemplul Greciei, unde aproape toate protopopiatele au câte un scaun episcopal, dar şi erezii mai puţine … În ceea ce priveşte desfiinţarea Facultăţii Teologice de la Oradea poate că nu este o mare pierdere. Din această facultate, ca şi din multe altele, au de câştigat doar profesorii care prin aceasta îşi creează locuri de muncă şi venituri considerabile la examene. În schimb, studenţii rămân şomeri cu diplomă de licenţă. Mulţi dintre studenţii anilor mai mari se plâng că la materia de dogmatică, spre exemplu, în loc de teologie ortodoxă, li se predă filosofie apuseană etc. Dacă profesorii de la teologie sau semnatarii articolelor s-au supărat pentru cele zise îi rog să mă ierte, dar, aşa cum dânşii şi-au exprimat părerile în public, mi-o exprim şi eu, slujitor al Sfântului Altar, prin intermediul acestui răspuns, fără a dori să supăr pe cineva. Dacă e de luat o hotărâre, să cumpănim bine ce pierdem şi ce câştigăm. Dacă ar fi vorba de o erezie, m-aş opune şi eu, dar e o chestiune politică şi administrativă a celor care şi-au asumat responsabilitatea, la acest nivel, pentru ceea ce fac. În calitate de monah şi preot, aş avea o propunere: Decât articole şi boicotări, mai bine post şi rugăciune. Să cerem la Dumnezeu dacă e voia lui să se înfiinţeze noua mitropolie să se facă aşa, iar de nu, atunci să nu se facă. Voia lui să fie, nu a noastră. Schitul Ortodox Huta