- Ne-a declarat prof. univ. dr. Vasile Bara, decanul Facultăţii de Protecţia Mediului, unul din cei doi candidaţi care aspiră la fotoliul de rector al Universităţii Oradea - Titular a două licenţe universitare, în medicină veterinară şi ştiinţe juridice şi a nu mai puţin de trei doctorate, autor al unui număr impresionant de lucrări ştiinţifice de specialitate datorită cărora a fost laureat al mai multor universităţi româneşti şi străine, prof. univ. dr. Vasile Bara, decanul Facultăţii de Protecţia Mediului, se va afla, mâine, în faţa celei mai mari provocări din lunga sa carieră universitară: competiţia pentru desemnarea noului rector al Universităţii Oradea, într-un moment de răscruce pentru însăşi existenţa acestei instituţii de învăţământ superior. În ajunul acestui eveniment, prof. univ. dr. Vasile Bara a acceptat să răspundă la câteva întrebări pentru cititorii ziarului nostru: - Domnule decan, deşi scrutinul pentru desemnarea noului rector survine într-un moment extrem de delicat în existenţa Universităţii Oradea, candidatura dvs. a fost prima din cele trei depuse până la închiderea listelor. Nu aţi avut, măcar o clipă, senzaţia că vă aruncaţi cu capul înainte într-o competiţie la finalul căreia, dacă o câştigaţi, riscaţi să plătiţi "oalele sparte" de alţii? - Niciodată nu mi-a fost teamă de competiţie, sunt un luptător prin excelenţă, iar dacă regret ceva este că nu au existat mai multe candidaturi, mai multe oferte manageriale, celei trei depuse iniţial rămânând, în cele din urmă, doar două, prin retragerea din cursă a distinsului profesor Mihai Drecin. Spun că mi-aş fi dorit mai mulţi contracandidaţi, tocmai pentru că eu, ca membru al comunităţii academice, cred că un program managerial este cu atât mai valoros cu cât el este ales şi validat dintr-o paletă cât mai diversă. În privinţa oalelor sparte, aşa cum le spuneţi, doar justiţia se poate pronunţa cu privire la cantitatea şi calitatea celor care le vor plăti. - Care credeţi că sunt punctele forte ale planului managerial pe care l-aţi supus atenţiei membrilor Senatului în speranţa obţinerii voturilor necesare adjudecării funcţiei de rector? - Eu ştiu că mandatul pentru care candidez este, cel puţin teoretic, unul scurt, chiar de avarie aş putea spune, anul viitor urmând să aibă loc alegeri generale universitare pentru desemnarea viitorilor titulari ai funcţiilor de conducere la toate nivelurile. Din aceste considerente, planul meu managerial a fost gândit pe termen scurt, cu obiective strategice având scadenţe imediate, care să permită şi monitorizarea operativă a respectării acestora. Nu în ultimul rând, aceste obiective au fost stabilite astfel încât să corespundă necesităţilor reale ale fiecărei facultăţi. Ca puncte forte aş putea aminti identificarea particularităţilor socio-economice în care facultăţile îşi desfăşoară activitatea prin evidenţierea resurselor existente şi constrângerilor cu care se confruntă, dezvoltarea calificărilor şi competenţelor manageriale ale echipelor de conducere, dar şi evidenţierea performanţelor şi neîmplinirilor facultăţilor în raport cu strategia ştiinţifică şi pedagogică urmată. Dar mai sunt şi altele, pe care sper să le pot conjuga la timpul prezent în cursul mandatului meu. - Sunt direcţii de acţiune ambiţioase, dar care nu vă vor aduce un capital de imagine printre unii dintre colegii universitari. Şi asta, pentru că, în funcţie de rezultatele analizelor pe care le veţi face, veţi fi nevoit să adoptaţi şi unele decizii mai puţin populare... - Aşa este, dar eu nu am făcut un secret din faptul că intenţionez să responsabilizez conducerile facultăţilor, prin distribuirea raţională a autorităţii în întreaga structura organizaţională în scopul administrării şi gestionării eficiente a resurselor, în paralel cu îmbunătăţirea condiţiilor de exercitare a controlului general al tuturor activităţilor. La fel am procedat şi la Facultatea de Mediu, pe care am condus-o în ultimii ani, şi cred că dinamica specializărilor, dezvoltarea fără precedent a bazei didactice şi a activităţii ştiinţifice, dar şi sursele noi de finanţare, extrabugetare, pe care le-am identificat şi accesat, vorbesc de la sine despre eficienţa acestor măsuri. - Una din marile carenţe ale echipelor manageriale de la Universitatea Oradea a fost lipsa de transparenţă a actului decizional şi îngustarea până la obturare a oricăror canale de comunicare publică ceea ce a transformat această instituţie într-un veritabil stat în stat. Cum veţi reuşi să depăşiţi acest handicap? - Eu cred că deficienţele de comunicare care au marcat comunitatea noastră academică i-au atras o nemeritată etichetă de castă închisă. Viziunea mea managerială se întemeiază, însă, pe o strategie a porţilor deschise, atât între compartimentele noastre interuniversitare, cât şi între instituţie, în ansamblul ei, şi celelalte sectoare ale vieţii publice. Şi asta cu atât mai mult cu cât suntem o universitate de stat, finanţată de la bugetul public, şi datorăm transparenţă maximă atât în privinţa resurselor umane cu care colaborăm, cât şi în privinţa calităţii actului managerial şi coerenţei mecanismelor financiare pe care le gestionăm... - Nu ne rămâne decât să verificăm, în cel mai scurt timp, cât de lung va fi drumul spre certitudine al acestor deziderate... - Vă asigur că mult mai scurt decât mandatul meu de rector cu care sper ca membrii Senatului să mă crediteze în şedinţa de mâine! - Nu ne rămâne decât să vă dorim succes. Sau baftă, în jargon universitar... - Vă mulţumesc, să fie!