Filmul românesc de aventuri Pistruiatul, scris şi regizat de Francisc Munteanu, este cea mai difuzată producţie de televiziune românească din toate timpurile. Serialul copilăriei românilor a înregistrat o mare priză la public la momentul apariţiei în 1973 şi poate fi urmărit şi astăzi cu aceeaşi plăcere şi interes. Pistruiatul are legătură directă cu Oradea, multe dintre scenele filmului fiind turnate aici.

Subiectul are miez propagandistic şi trebuie înţeles în contextul istoric al momentului în care România se afla în plin regim comunist. Acţiunea se desfăşoară în jurul mişcării ilegaliste comuniste care „pregătea" la 1944 ziua marii eliberări. În cursul acestor evenimente, Pistruiatul, personajul principal interpretat de Costel Băloiu, trece printr-o serie de aventuri incredibile încercând să ajute ilegaliştii în lupta lor împotriva regimului. Alături de el, în rolul principal a jucat Sergiu Nicolaescu (Andrei), din distribuţie mai făcând parte Vistrian Roman (tatăl său din film) sau profesoara sa de istorie (Reka Nagy), ajutat la rândul său de cel mai bun prieten, câinele Calu. Întreaga distribuţie a fost de excepţie: Draga Olteanu Matei, Margareta Pogonat, Ion Dichiseanu, Constantin Codrescu, Florin Tănase, Haralambie Boroş, Zephi Alsec, iar filmul rămâne unul din cele mai iubite şi vizionate seriale româneşti.

Legătura cu Oradea

Multe dintre scenele din Pistruiatul au fost filmate la Oradea. Capitala Crişanei - alături de Cluj-Napoca - a fost aleasă pentru arhitectura s-a deosebită datând de la începutul secolului XX şi care se preta de minune pentru acţiunea filmului - desfăşurată într-un oraş de provincie. S-au filmat scene pe Şirul Canonicilor, în parcul Palatului Baroc, pe podul central care face legătura dintre Piaţa Ferdinand şi Piaţa Unirii, în interiorul unor clădiri monument. În total, turnarea întregului film a durat nouă luni. Celebrul Pistruiatul a fost descoperit în urma unei epuizante selecţii. Francisc Munteanu a trecut în revistă toţi băieţii între 10 şi 15 ani din Cluj şi din Oradea şi vreo 500 din Bucureşti! Căuta un băiat cu prezenţă de spirit, spontaneitate, curaj, care să ştie să fluiere. În urma preselecţiei au rămas vreo 30. În cele din urmă, s-a oprit la unul dintre băieţi. Era Costel Băloiu. Nu mică a fost surpriza regizorului când a constatat că puştiul a învăţat patru pagini de text din două lecturi, că vorbeşte degajat, nuanţat, cu un simţ al limbii uimitor în dialog liber, că se îmbracă cu dezinvoltură şi graţie, că se caţără pe stâlpi de trei metri cât ai clipi şi că face echilibristică, de parcă ar fi circar de meserie. În plus, pentru el aparatul de filmat era un fel de mobilă.

„Cu Sergiu Nicolaescu, în naivitatea mea, eram chiar prieten"

„Nu mi-a fost greu să joc alături de acei actori minunaţi. Era un sentiment de respect, exact ca şi cum eu, ca o persoană normală, aş da mâna cu preşedintele unei ţări. Doar în faţa lui Gyorgy Kovacs, comisar în «Pistruiatul», aveam un trac incredibil. Cu Sergiu Nicolaescu, în naivitatea mea, eram chiar prieten. Cu el era altceva. Filmul nu ieşise încă şi eu purtam o fotografie cu el şi cu mine pe care o arătam tuturor. Eram tare mândru de ea. Când mi se spunea: «Nu te cred», băgam mâna în buzunar, o arătam şi colegii mei erau terminaţi... «Oau, Sergiu Nicolaescu!». Eram o echipă. Se lua masa împreună, la o oră fixă. Fără fiţe", îşi aminteşte Costel. Cât despre secvenţele cu bătaie, Pistruiatul spune că „au fost reale. Ţin minte că urma să iau două palme după o discuţie la Comisariat, iar comisarul a dat şi el mai cu milă. S-a văzut imediat, iar Francisc a spus: «Dă în el aşa cum trebuie să dai. El este unul care îţi vorbeşte ironic şi tu eşti un comisar de poliţie. Cu mine nu te joci, că voi luaţi bani pentru asta. Vreau filmul să-mi iasă bine». Mi-a dat de nu pot să vă spun... Am avut şi pauze de plâns: «Stop. Bilă, dă-i drumul şi termină de plâns». Am avut un contract în valoare de 85.000 lei şi, pentru că am tras puţine duble, am mai primit 15.000 lei pentru economia făcută. Cât o Dacie la vremea aia! Am mai jucat în «Roşcovanul», «Nemuritorii», «Noi, cei din linia întâi» şi am mai avut un rol mic într-un film realizat pentru Germania, dar care nu a rulat în România", povesteşte Băloiu într-un interviu pentru taifasuri.ro.