În urmă cu o jumătate de veac, se înfiinţa la Oradea prima formă de teatru românesc instituţionalizat. Apariţia unui teatru a fost posibilă prin implicarea unor oameni care nu s-au limitat să aştepte pasivi întruparea acesteia din neant, ci au organizat numeroase trupe teatrale de amatori, asociaţii şi reuniuni corale, ce au dat, între 1815 şi 1914 mai bine de 4000 de spectacole în limba română. Intelectualitatea orădeană reuşeşte să-şi realizeze pentru moment visul, în anul 1928, când a luat fiinţă "Teatrul de vest" din Oradea, tentativă sortită însă eşecului. În sfârşit, în vara anului 1955, avea să ia fiinţă trupa "Iosif Vulcan", care a deschis stagiunea cu spectacolul "O scrisoare pierdută". De atunci, teatrul românesc instituţionalizat funcţionează fără întrerupere la Oradea. Primul gong: "O scrisoare pierdută" În vara anului 1955, a fost îndrumată spre Oradea aproape o întreagă clasă de absolvenţi ai Institutului de Artă "I.L. Caragiale" din Bucureşti. De asemenea, au mai fost angajaţi o serie de actori de la alte teatre şi, mai ales, din Arad. Prima stagiune a fost inaugurată, în mod oficial, la data de 26 noiembrie 1955, cu nemuritoarea capodoperă a literaturii noastre clasice "O scrisoare pierdută", de I.L.Caragiale. Primul regizor al teatrului, Corneliu Zdrehuş, a alcătuit o distribuţie din care făceau parte atât actori experimentaţi ca Valentin Avrigeanu, C. Simionescu, Aurică Decu, Mişu Vladimir şi Lulu Popescu, care mai jucaseră în această piesă, cât şi actori care debutau în teatru. De atunci, teatrul românesc instituţionalizat funcţionează fără întrerupere la Oradea. Vineri, în penultima zi a Festivalului de Teatru Scurt, în Sala Mare a Primăriei, a fost organizat simpozionul "50 de ani de teatru românesc la Oradea", eveniment la care au participat, pe lângă oamenii de teatru din Oradea şi Bihor, actori, regizori, critici de teatru etc., din ţară şi străinătate, care au colaborat cu Teatrul de Stat din Oradea. "50 de ani de teatru românesc la Oradea" Discuţiile au fost moderate de Elisabeta Pop, secretară literară a teatrului orădean în perioada 1965-1995. Înainte de toate, cei prezenţi au ţinut un moment de reculegere în memoria celor al căror destin s-a identificat, într-un fel sau altul, cu teatrul orădean. După ce a realizat o scurtă incursiune în istoricul teatrului orădean, Elisabeta Pop, fosta secretară literară a instituţiei, a dat cuvântul unor actori orădeni, dar şi invitaţilor veniţi nu numai din ţară, dar şi de peste hotare (Germania, Franţa). Printre ei, l-am revăzut pe Valentin Avrigeanu, "patriarhul" trupei "Iosif Vulcan", care a rostit prima replică a celei dintâi premiere din 1955, "O scrisoare pierdută", dar şi pe Gheorghe V. Gheorghe, care a debutat, la acea vreme, în rolul lui "Brânzovenescu". Din program nu a lipsit prezentarea cărţilor: "Teatrul românesc la Oradea" - perspectivă monografică, "Teatrul din interior. Teatrul din culise", de Elisabeta Pop, "Teatru - fragmente dintr-o istorie trăită", de Dumitru Chirilă, "Teatru istoric", de Mircea Bradu şi "Norocul îi ajută pe cei îndrăzneţi", de Emanuel Enghel. Finalul simpozionului s-a consumat la Teatrul de Stat pentru Copii şi Tineret "Arcadia", unde a avut loc un recital de excepţie susţinut din dramaturgia lui Lucian Blaga.