Septembrie îşi aşterne din nou "trena rubinie" îmbrăcând pastelat meleagurile Ţării Crişurilor noastre în culori de toamnă nostalgică. A noua lună din calendar este sortită bucuriei reîntâlnirii cu şcoala. Este bucuria copiilor, a slujitorilor şcolii, a părinţilor şi a bunicilor. Instituţiile de învăţământ vor cunoaşte din nou animaţia. Elevilor mai mari li se vor alătura "bobocii", care vor învăţa să desluşească tainele abecedarului, ale scrisului şi socotitului.

Şcoala va deveni o "corabie" încărcată cu mii de elevi care vor "naviga" spre ţărmul cunoaşterii luminat de "farul" inteligenţei şi dragostei pentru copii a dascălilor. Alături de cei cu tâmplele argintii, "veterani" ai învăţământului bihorean, o nouă generaţie de absolvenţi ai şcolilor normale şi ai universităţilor păşesc pe tărâmul şcolii cu dorinţa de a deveni creatori de valori spirituale şi morale, sădind în mintea elevilor ştiinţa de carte, respectul şi dragostea faţă de semenii noştri, iubirea faţă de Dumnezeu.
Cu siguranţă, cunoştinţele acumulate de-a lungul anilor de studiu se vor răsfrânge asupra elevilor, a copilăriei lor - "stare permanentă a sufletului, izvor de lumină şi pace al tuturor vârstelor". Şcoala oferă fiecărui copil şansa de a-şi identifica şi valorifica aptitudinile şi interesele, "căci omul nu este om, ci devine om".
Copiii trebuie educaţi şi instruiţi cu iubire, călăuzindu-le urcuşul spre viitor. Ca educator, învăţător ori profesor, căută să observi privirea indescriptibilă a discipolilor tăi, atunci când te văd pe stradă, în clasă, pe coridoarele şcolii ori alte împrejurări. Dacă le este chipul luminat de un surâs cald şi optimist, prilejuit de bucuria revederii, poţi avea certitudinea fermă că nu ţi-ai greşit profesia.