Pe drumul satului Sărand, localitate situată la o distanţă de 18 km de Oradea, când ţăranii îşi transportă produsele agricole spre domicliu, căruţa încărcată trebuie să fie însoţită de trei persoane: căruţaşul şi doi care proptesc atelajul să nu se răstoarne. Drumul între două şanţuri cât este de lung, de aproape 5 km, a rămas moştenire de la bătrâni, nereparat de nimeni, plin de gropi. Până în prezent s-au făcut intervenţii pe la mai marii judeţului să-i sprijine şi pe sărăndani să aibă un drum ca lumea înainte de a intra în Europa, dar s-au soldat numai cu promisiuni. Ba mai mult, există şi un proiect întocmit în acest sens, spune consiliera satului, s-a făcut apel şi la anumite fundaţii, cum ar fi Ruhama, dar banii promişi nu ajung. Cetăţenii sunt disperaţi, când văd că asfaltarea drumului din Sărand se tot amână, iar la Consiliul Judeţean nu au pe nimeni să-i ajute. Nu sunt nici cetăţenii din Sărand proşti, citesc presa şi au aflat că acolo unde sunt mai aproape de foc, satele de unde sunt demnitari puşi la judeţ au drumuri bune. Tot aşa îşi plătesc dările şi ei ca şi ceilalţi de la Paleu, Finiş, Săcădat etc., dar aceştia beneficiază din plin de avantaje, dacă la judeţ au avut propte. Înainte de revoluţia din decembrie 1989, Sărandul era pe loc prioritar la asfaltarea drumului. De atunci parcă este un blestem, spun cetăţenii amărâţi, nimeni nu-şi îndreaptă atenţia spre ei decât cu promisiuni...