Sindicaliştii îl acuză pe fostul ministru Funeriu că i-a lăsat fără cotizaţiile profesorilor, din răzbunare. Chiar dacă ministrul Funeriu nu mai este în funcţie, ultimele sale declaraţii continuă să fie dur taxate de sindicaliştii din învăţământ. Deşi cotizaţia obligatorie pe care o aveau de plătit profesorii pentru sindicate era nedemocratică, sindicaliştii susţin că decizia de suspendare a ei a fost luată din răzbunare, pentru că recâştigaseră salariile profesorilor în instanţă.

Fostul ministru al Educaţiei, Daniel Funeriu, a declarat la începutul săptămânii, într-o conferinţă de presă că „Fondul de salarii la nivelul Ministerului Educaţiei era de undeva la 7,7 miliarde de lei, 1% reprezenta aproximativ 70 de milioane de lei, anual. Bani care intrau direct în conturile sindicatelor". Reprezentanţii Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (SLI) au contestat această declaraţie susţinând că fostul ministru a fost greşit informat deoarece fondul de salarii conţine şi contribuţia angajatorului (maxim cinci miliarde de lei pe an din salarii brute), nu toate sindicatele încasau cei 1% brut, unele având cotizaţii de doi lei pe lună de fiecare membru. Mai mult, în cazul sindicatelor care primeau cei 1%, din aceşti bani păstrau doar un leu pe profesor, restul rămânând la organizaţiile din judeţ, fiind folosiţi pentru ajutoare sociale, cursuri de formare, plata angajaţilor etc. „Prima măsura luată de ministerul Educaţiei de a nu se încasa cotizaţia pe statul de plată afectează în primul rând salariaţii din învăţământ care beneficiau de aceste sume fie prin reprezentarea oferită de sindicate fie prin formarea profesională sau ajutoarele sociale care le erau adresate tot cadrelor didactice", se afirmă într-un comunicat al SLI. Sindicaliştii susţin însă că substratul real al acestei măsuri este supărarea guvernului pe sindicate pentru că acestea au obţinut pentru membrii lor drepturi salariale pe care executivul a refuzat să le acorde, conform legii.     

Funeriu a pus, în fapt, capăt masochismului guvernamental

Ordinul dat de ministrul Funeriu la finele anului trecut prin care a fost suspendată achitarea obligatorie a banilor către sindicate a produs o adevărată revoluţie în sistem. Dacă până atunci orice cadru didactic era obligat de sistem să plătească o cotizaţie la sindicat, acum profesorii pot alege dacă vor sau nu să fie reprezentaţi de sindicat. Sistemul era oricum, antidemocratic. Ministerul Educaţiei strângea banii pentru sindicat (adversarul lui de drept). Ca şi cum, într-un consorţiu, patronul sau acţioneratul ar colecta şi distribui banii de la angajaţi către sindicaliştii împotriva cărora luptă. Lucru posibil doar dacă avem de-a face cu un patronat masochist sau unul care trăieşte în cârdăşie cu sindicatul, împotriva intereselor angajaţilor.  Consecinţa logică a ordinului lui Funeriu este că sindicatele vor fi nevoite să se adapteze dacă vor să supravieţuiască, lucru foarte greu de făcut. Iar cifrele demonstrează acest lucru. Dacă în octombrie 2011, conform datelor care existau la Minister, sindicatele aveau 250 de mii de cotizanţi, în prezent mai sunt aproximativ 20 de mii de cotizanţi. Această cifră arată, pe de o parte, încrederea reală pe care profesorii o au în sindicatele care îi reprezintă (până acum sindicaliştii negociau cu Ministerul cu un capital de încredere fals, ca şi cum toţi profesorii ar fi fost de acord cu iniţiativele lor), iar pe de altă parte, reprezintă un mesaj clar transmis acestora: reorganizaţi-vă sau pieriţi!