Ieri, s-au împlinit 15 ani de la moartea lui Radu Enescu, una dintre personalităţile scriitoriceşti care au dat strălucire vieţii culturale orădene şi paginilor revistei "Familia", al cărui redactor-şef adjunct a fost din 1966 până la pensionarea sa în 1987. Cei care l-au cunoscut s-au reunit ieri la mormântul său din cimitirul Rulikowski, unde au ţinut un moment de reculegere şi au depus flori şi jerbe de flori, după care i-au evocat personalitatea cu prilejul unui simpozion comemorativ desfăşurat la Muzeul "Iosif Vulcan", în cadrul Saloanelor Revistei Familia".

"Radu Enescu a fost cel mai important om de cultură pe care l-a avut Oradea, prin dimensiunea operei sale şi prin valoarea intelectuală a activităţii sale, inclusiv a celei de redactor-şef adjunct al revistei Familia", a arătat Ioan Moldovan. Ce a făcut în toţi aceşti ani comunitatea orădeană pentru a eterniza memoria marelui dispărut? Din păcate, nu mare lucru, aşa cum se întâmplă în general la Oradea, unde există un fel de indiferenţă pentru memoria celor care s-au ilustrat în viaţa culturală a oraşului nostru. Avem o stradă care-i poartă numele. Şi cam atât. Radu Enescu s-a născut la Satu Mare, pe 12 iulie 1925. A copilărit la Braşov, unde a făcut şcoala primară germană, după care a urmat Liceul Şaguna. A urmat Facultatea de litere şi filosofie a Universităţii Cluj, absolvită în 1948 (primul an la Sibiu). A făcut parte, alături de Radu Stanca, Şt. Aug. Doinaş, C. Regman, N. Balotă, I. Negoiţescu din Cercul literar de la Sibiu. Între 1949-1951, lucrează la Biblioteca Universitară din Cluj, apoi ca profesor la licee din oraş (predă şi educaţie fizică). Începând din 1957, este redactor la revistele "Tribuna" şi "Steaua". Din 1966, la redacţia Familia, adus de Andriţoiu; numit redactor-şef adjunct (până în 1987). Este autorul a patru cărţi: "Franz Kafka" (monografie, 1968); "Critică şi valoare" (eseuri, 1973), "Ab urbe condita" (eseuri, 1985), "Între două oceane" (1986). Un moment important în viaţa sa l-a constituit scrisoarea de protest (18 sept. 1989) faţă de persecuţiile la care au fost supuşi unii scriitori de către regimul ceauşist, gest care i-a atras interzicerea dreptului de semnătură în ultimele luni ale anului 1989. Scrisoarea a fost trimisă preşedintelui Uniunii Scriitorilor D. R. Popescu, precum şi postului de radio Europa Liberă, care a şi transmis-o. După 1989, Radu Enescu a fost un activ publicist, publicând numeroase articole în Gazeta de Vest şi Noua Gazetă de Vest, unde a fost şi redactor.

Radu Enescu a murit la Oradea, în 23 iulie 1994, fiind înmormântat în cimitirul Rulikowski. Redacţia revistei Familia a instituit Premiul Radu Enescu, care se acordă anual. Articolele sale apărute în revistă au fost adunate de Marin Chelu şi publicate în Biblioteca Revistei Familia: "Despre arhitectură" (2003), "Orizonturi speculative" (2004), "Orizonturi literare", vol. 1 (2005).