A dat strechea în politicienii români, taman cu o săptămână înaintea raportului de ţară care ar trebui să limpezească lucrurile în legătură cu aderarea la UE. Nu data intrării în Uniune importă pentru dumnealor, boierii clipei, ci momentul regrupărilor, după o abstinenţă chinuită, în veşnica bătălie pentru putere care ţine capul de afiş al actualităţii româneşti. Altfel spus, se termină postul - fie şi el forţat - şi se dă dezlegare la circ. În ultima vreme, s-a tras prudent, cu muniţie uşoară. Brusc, s-a pus în mişcare artileria grea, prevestind canonadele menite să stabilească noua configuraţie politică. PSD sparge cercul vicios al tulburărilor interne şi bate, intempestiv, palma cu PRM, pentru a promova împreună o moţiune de cenzură la adresa cabinetului Tăriceanu. Liberalii cer, tot mai făţiş, divorţul de Traian Băsescu şi, implicit, de guvernare. Subit, e scos de la naftalină "bolnavul de serviciu", Theodor Stolojan, care sare la actualii capi ai PNL. Automat, se pun în mişcare maşinăriile propagandistice ale actorilor principali: mijloacele de dezinformare în masă şi analiştii aserviţi. Conform obiceiului, preşedintele Băsescu străluceşte în peisaj. Fie chiar şi prin absenţă, de această dată. În România, cea pe cale de a deveni, formal, membră a Europei civilizate, peste 16.000 de năpăstuiţi ai sorţii au luat drumul pribegiei din cauza Dunării, sute de mii de pensionari se calcă în picioare, lună de lună, pentru a pune mâna pe medicamentele necesare supravieţuirii, iar drumurile arată ca după bombardamente, stârnind furia unei mase care nu-şi mai permite nici măcar să se refugieze în viciu. În vreme ce statisticile arată că o treime dintre români trăiesc la nivelul Germaniei anului 1880, iar realitatea demonstrează că o altă mare parte subzistă în condiţiile specifice Evului Mediu, prăpastia dintre minoritatea oligarhică şi majoritatea săracă se adânceşte dramatic, iar mult clamata luptă pentru Dreptate şi Adevăr a actualei Puteri se dovedeşte a fi doar praf în ochii naivilor. Atât campania anti-corupţie, cât şi diversiunile de tipul legii lustraţiei s-au arătat, până acum, a nu fi altceva decât căi de eliminare a adversarilor politici. Aşadar, o ţară aflată la cheremul capriciilor tot mai dese ale naturii, lăsată în paragină de o administraţie în general incompetentă şi indolentă şi, capac peste toate, cu o populaţie complet nepregătită, psihic şi material, pentru şocul aderării. De cealaltă parte, singura grijă pare a fi dezmăţul de după 16 mai. Se fac şi se desfac deja guverne, se pun la cale despărţiri şi alianţe de neconceput până nu de mult şi se orchestrează campanii mediatice, doar-doar „îi vom păcăli şi de data asta”. În toiul nebuniei, "cei mari" se pleacă în faţa evidenţelor şi îşi dau arama pe faţă. Preşedintele, altfel mare iubitor de tot ce-i românesc, şi-a luat hernia-n spinare şi s-a dus să se opereze la Viena, aidoma liderilor africani care se respectă. Premierul, ca orice gospodar care-şi lasă acareturile în bună rânduială, demonstrând o nonşalanţă de invidiat în faţa uneltirilor ce-i vizează scaunul, îşi ia şi el tălpăşiţa, pe urma pachetelor majoritare de acţiuni de la BCR şi de la Petrom. Tot la Viena, dar ca să joace fotbal în scopuri caritabile. În urma lor rămâne, cu ochii pe televizor, o populaţie debusolată, prea obişnuită să supravieţuiască în smârcurile resemnării încât să mai poată să se implice, şi prea disperată, încât să-şi permită să refuze o nouă amăgire.