Într-o zi binecuvântată cu o vreme splendidă de toamnă, un act caritabil unic la nivel naţional a salvat o pagină de istorie naţională. Sâmbătă, 12 octombrie, la Bădăcin a fost celebrată reapariţia unui reper pe harta demnităţii româneşti.

 

Peste două mii de pelerini şi-au îndreptat paşii spre Casa Maniu din Dealul Ţarinei din Bădăcin, unde lucrările de salvare a imobilului au luat sfârşit, imobilul fiind transformat într-un loc memorial viu. Campania „Salvați istoria națională, salvați Casa lui Iuliu Maniu!” demarată în anul 2015 la iniţiativa preotului greco-catolic Cristian Borz şi-a atins obiectivul, graţie generozităţii donatorilor. O dovadă că, atunci când este chemată să se implice în cauze nobile, atunci când statul nu îşi face datoria dintr-o revoltătoare nepăsare a celor care îl conduc, societatea civilă îşi face pe deplin şi onorabil datoria.

Momentul inaugural a adus pe Dealul Țarinei o serie de invitați printre care dr. Ioan Boilă, strănepotul lui Iuliu Maniu, Ion-Andrei Gherasim, nepotul lui Ilie Lazăr, PS Vigil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea, academicianul Emil Burzo (cel care a ridicat pe cheltuiala sa o statuie a lui Iuliu Maniu în Cluj), universitarul Ioan Bolovan, prorectorul Universității Babeș-Bolyai); o impresionantă delegaţie liberală în frunte cu preşedintele formaţiunii, Ludovic Orban, europarlamentarul Rareș Bogdan, președintele Plus, Dacian Cioloș, primarul Oradiei, Ilie Bolojan, parlamentari (printre ei Florica Cherecheş şi Gavrilă Ghilea), zeci de primari din Sălaj, Bihor, Satu Mare, Maramureş, Bistriţa, Cluj. Bihorenii au fost, după localnici, cei mai numeroşi – au participat zeci de elevi ai Liceului Greco-Catolic „Iuliu Maniu” din Oradea, ai Liceului „Don Orione”, dar şi membrii Asociației Monarhiștilor Filiala Bihor, reprezentanţi ai organizaţiei foştilor deţinuţi politici etc.

 

O credinţă profundă

Manifestările au debutat cu o slujbă de sfințire a Casei Memoriale și o slujbă de pomenire a lui Maniu, ambele oficiate de episcopul Virgil Bercea și un sobor de preoți.
„Unii spun despre Maniu că nu a fost prea credincios şi nu prea mergea la biserică. Eu vin cu trei argumente. Unul, cât timp a fost avocatul Mitropoliei de la Blaj, aproximativ 20 de ani, aproape de fiecare dată când ieșea din casă era cu rozarul în mână, iar oamenii îi spuneau călugărul din Bădăcin. În plus, ca să dovedesc că totuși a fost credincios, în casa lor de la Bădăcin era o capelă și această capelă a fost refăcută. Iar al treilea argument care dovedeşte că avea o credință profundă este faptul că, la 28 de ani, la moartea soțului surorii lui, a luat-o pe ea şi cei patru copii în grija sa. Răsplata sa a fost Sighetul și moartea sa martirică. Personal mi-a relatat cardinalul Alexandru Todea că Maniu a rămas cu aceeași demnitate în pușcărie și niciodată nu s-a încovoiat. Așa cum spune Gavrilă Ogoreanu, «Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc». Maniu a fost un brad care a știut să-și păstreze demnitatea să trăiască pentru o idee, a știut ce înseamnă poporul român, limba română, a știut să respecte pe oricine indiferent de etnie sau religie. Ceea ce facem noi azi, în acest moment, restituim țării un loc care poate să rămână un simbol pentru toată România, poate să reprezinte un semn de toleranță dragoste și adevăr. Doar adevărul ne va face liberi” a spus episcopul Virgil Bercea.

În semn de preţurie a activităţii părintelui Cristian Borz, episcopul i-a înmânat Ordinul „Traian Valeriu Frențiu”, recent instituit de Epsicopia Greco-Catolică de Oradea.

Strănepotul lui Maniu, dr. Ioan Boilă, a reușit să transmită celor prezenți din spiritul artizanului Marii Uniri. „Maniu a fost un glas al adevărului și dreptății. Este cel care a spus la Arad separarea totală a Transilvaniei, cel care a luat cuvântul la Alba Iulia, la 1 Decembrie. Dragii mei bădăcineni, primul meu gând unul de mulțumire către bunul Dumnezeu că nu i-a permis să îngenuncheze. Îi mulțumesc părintelui Borz care, prin dăruire și jertfă, a oprit dărâmarea casei. (...) Aici nu e vorba de îndreptarea unei cărămizi, ci de îndreptarea unei nedreptăți”, a spus Ioan Boilă.

 

Importanta contribuţie a Oradiei

Primarul Oradiei, Ilie Bolojan, a mulţumit Episcopiei Greco-Catolice şi parohiei din Bădăcin pentru că „ne-a dat posibilitatea de a celebra centenarul cu demnitate, nu patriotard şi găunos. De ce spun asta? Pentru că aşa cum o casă sănătoasă stă pe fundaţie solidă, aşa şi o ţară cu vigoare are rădăcini puternice. Nu putem face declaraţii legate de Centenar, aşa cum din păcate a  făcut lumea politică fără ca cei care au contribuit la România Mare să nu fie respectaţi. Păi dacă Casa lui Iuliu Maniu e praf şi pulbere, mai putem sărbători Centenarul? Toţi cei care au contibuit la refacerea Casei Maniu au făcut ca noi să sărbătorim azi Centenarul cu demnitate. Acest lucru este foarte important”, a spus primarul Oradiei. Edilul a adăugat apoi faptul că municipalitatea orădeană „a avut o contribuţie, modestă (de fapt salvatoare pentru casă – n.r.) şi se cuvine să le mulţumesc orădenilor, contribuabililor, care atunci când vor veni la Bădăcin, un cui, o grindă este din partea lor şi este forma lor de respect pentru un om care a făcut ceva pentru România.”

 „Sunt bucuros că pe axa de nord-vest a demnității noastre naționale s-a mai pus o bornă. Noi, cei care suntem în politică, cei care ne mai îndoim de ce trebuie să facem, când mai avem ezitări, ne ducem la Sighet, ne reculegem la Sighet, acolo au murit oamenii care au făurit România Mare. Venim la Sisești, la Vasile Lucaciu, ne oprim la Băsești, la Gheorghe Pop de Băsești, care și-a donat averea pentru copiii românilor din Ardeal, să poată învăța carte, și încheiem aici, la Iuliu Maniu, care și el a donat această casă Episcopiei Greco-Catolice pentru folosința publică și pentru educația copiilor si gândiți-vă ce oameni politici am avut în vremea respectivă”, a punctat Ilie Bolojan.

 

Recuperarea unui simbol

Istoria zbuciumată a casei din Dealul Țarinei şi perioada de reabilitare a ei a fost prezentată de preotul Cristian Borz. „Ioan Maniu a moştenit Dealul Ţarinei de la părinţii lui. În 1879, a fost construită o casă de vară. Aceasta avea numai două camere. Prin 1900, Clara Maniu, rămasă văduvă, a mai adăugat două camere, în şir, simetric cu cele două vechi. A închis cu sticlă veranda veche, a făcut veranda cea mare şi încă una, mică şi deschisă înspre sat. Iuliu Maniu iubea foarte mult casa din Dealul Ţarinei, nu pentru «veniturile» lui de acolo ci pentru că era legat sufleteşte de locurile, de oamenii pe care îi avea acolo, cei vii şi cei ce s-au dus. „La Bădăcin, spunea el, parcă şi aerul este mai proaspăt. În liniştea grădinii lui uit greutăţile zilnice, pentru că aici sunt cu adevărat acasă”. Ţinea ca de la Dealul Ţarinei să nu plece nimeni fără să fi fost servit cu ceva, reţinut la masă, apoi să plece ducând ceva din bunătăţile de acolo... În 1940, odată cu cedarea Ardealului, Maniu vedea pentru ultima dată Dealul Ţarinii, satul şi mormintele părinţilor săi. După arestarea lui Iuliu Maniu, în 1947, casa a fost transformată pe rând în depozit de îngrăşăminte chimice, în 1960 era sediu de „gospodărie mixtă”; apoi a devenit „tabără pentru pionieri”; în anul 1982 se înfiinţează „Căminul pentru copii cu handicap sever”. Azi, bătrânul conac, leagănul atâtor idei mântuitoare, vatră de armonie unde îşi aflau alinarea sufletele lovite de dureri, locul în care înaintaşii noştri se întâlneau şi hotărau soarta acestui neam, și-a recăpătat strălucirea de odinioară”, a spus părintele Cristian Borz.

Acesta a mai amintit că este în lucru un „Jurnal de şantier” unde vor fi trecuţi toţi cei care au contribuit la salvarea Casei Memoriale. Suma totală investită în refacerea imobilului este de 250.000 de euro.

Şi pentru că această casă nu este o simplă casă, ea va deveni un loc viu, dechis pelerinilor, dar şi tinerilor, în aşa fel încât Testamentul lui Iuliu Maniu să fie, în sfârşit, respectat pe deplin.

Daniel MAN 
Cristina PUŞCAŞ