Învingătoare la "trânta" cu veacul Locuitorii satului Oşand, din comuna bihoreană Husasău de Tinca, se pot mândri cu faptul că sunt consăteni cu una dintre cele mai vârstnice persoane din judeţ, care, peste exact o săptămână, în 17 octombrie, va împlini venerabila vârstă de 100 de ani. Nu mulţi sunt cei care au ajuns la această vârstă şi, mai ales, cei care pot să poarte pe umeri un veac de existenţă cu seninătate, putere şi optimism, în zilele acestea şi cele care vor urma, aşa cum o face Floare Horga. La 100 de ani, se bucură de peste 30 de urmaşi Floare Horga a venit pe lume în data de 17 octombrie 1905, în localitatea bihoreană Lăzăreni. Alături de ceilalţi cinci fraţi ai săi, a dus o viaţă modestă, îngreunată şi mai mult de decesul prematur al tatălui şi dominată de regimul austro-ungar din Transilvania acelor timpuri. A urmat cursurile şcolii primare în localitatea natală, însă a învăţat să scrie şi să citească în româneşte mult mai târziu, învăţământul desfăşurându-se atunci în limba maghiară. S-a căsătorit la 18 ani, dar nici viaţa de familie nu i-a fost tocmai fericită, rămânând văduvă cu un copil, după numai şapte ani. S-a recăsătorit, dar tot pentru scurt timp, cel de-al doilea soţ pierzându-şi viaţa în 1943, pe front, la Odesa. "Am rămas la 38 de ani văduvă pentru a doua oară, cu trei copii mici. Nu am dat nici un animal din curtea mea, chiar dacă am fost femeie singură. Am pus mâna pe coarnele plugului şi am arat şi semănat singură, cu copiii după mine. Familiei mele nu i-a lipsit niciodată pâinea de pe masă, pentru că am făcut tot ce mi-a stat în putinţă. Ne-a fost un pic mai greu în timpul comuniştilor, pentru că nu prea am vrut să lucrăm la colectiv, dar a trecut şi asta", spune femeia. Pentru că numai din munca câmpului era destul de greu să crească trei copii, Floare Horga a învăţat tainele croitoriei, meserie pe care, deşi pare greu de crezut, îi place să o facă şi acum, după un veac de viaţă. Este mândră de tot ce a reuşit să realizeze, chiar dacă soarta nu a fost deloc blândă cu ea, răpindu-i prea devreme pe cei dragi: părinţi, soţi, fraţi. Din cei trei copii, doar doi mai sunt în viaţă, una dintre fiice pierzându-şi viaţa în mod tragic, electrocutată. Toate aceste pierderi s-au compensat, însă, prin familia mai mult decât numeroasă pe care o are astăzi: zece nepoţi, 19 strănepoţi şi trei stră-strănepoţi. Ce-i drept, străbunica nu mai ţine minte cum îi cheamă chiar pe toţi, dar, la peste 30 de urmaşi, parcă e de înţeles... "Dacă ar fi după mine, aş mai trăi un an, doi..." Cu toată apăsarea celor 100 de ani pe care îi poartă pe umeri, Floare Horga se bucură de o sănătate de invidiat. "Nu prea am fost bolnavă, iar în spital am stat toată viaţa doar trei săptămâni: o dată pentru că am avut ceva probleme cu vederea, iar a doua oară pentru că am căzut şi m-am lovit un pic. Acuma, de ceva vreme, nu prea aud bine şi mai iau ceva medicamente pentru osteoporoză", povesteşte femeia. Singura din familia sa care a ajuns la o asemenea vârstă, Floare Horga nu crede că a făcut ceva deosebit pentru a număra atâţia ani şi spune că secretul longevităţii sale este credinţa în Dumnezeu şi, poate, puţin, un regim alimentar bazat pe legume şi fructe. "Numai Dumnezeu mi-a dat atâţia ani şi m-a ajutat să merg întotdeauna mai departe. Totuşi, am avut grijă cât am putut, mai ales la bătrâneţe, să nu mănânc prea multe grăsimi. De fapt, mănânc doar de două ori pe zi, mai mult legume", mai spune Floare Horga. În pofida vârstei, femeii îi place şi acum să fie informată, motiv pentru care prima activitate a zilei este citirea ziarului "Crişana", cotidian la care este abonată încă din anul 1990. "Cel mai mult mă bucur că Dumnezeu mi-a lăsat vederea. Citesc în fiecare dimineaţă ziarul, cos la maşină, văd chiar să bag aţa în ac şi toată ziua îmi găsesc ceva uşor de lucru, să nu mă plictisesc", povesteşte femeia, care, printre toate aceste activităţi, mai are timp şi să îi poarte de grijă fiului său, ajuns şi el la venerabila vârstă de 80 de ani. Locuieşte cu băiatul cel mai mare şi soţia acestuia şi crede că dacă nu ar fi ei, din pensia de pe urma soţului căzut în război, în valoare de 1.700.000 lei, nu s-ar prea descurca. În ceea ce priveşte viitorul, nu îşi face probleme şi spune că acum este mulţumită, pentru că a făcut tot ce şi-a dorit. "Dacă ar fi după mine, aş mai vrea să trăiesc un an, doi. Dumnezeu este însă cel care va hotărî şi, oricum, acum pot să mor liniştită, pentru că ştiu că am lăsat ceva în urma mea", mai spune Floare Horga, care speră ca, peste câteva zile, când va împlini 100 de ani să fie alături de toţi nepoţii şi strănepoţii, astfel încât bucuria să îi fie deplină.