Coşmar sau realitate? Sunt un "fan" al comerţului cash&cary şi, implicit, un împătimit al cumpărăturilor din magazinul Metro. Am vizitat acest tip de magazin încă de la deschiderea lui din Debrecen, Timişoara, Cluj şi, mai apoi, Oradea, locul meu de baştină. Am cumpărat atât ca persoană fizică cât şi ca persoană juridică. Magazinul din Cluj mi-a transmis de nenumărate ori mulţumiri şi chiar cel din Oradea mi-a cerut părerea referitor la profesionalismul angajaţilor. Deşi, uneori, aveam nemulţumiri majore, gândindu-mă la avantajul că avem un astfel de magazin în oraşul nostru, am renunţat la a mă manifesta negativ la adresa serviciilor prestate. Asta până la vizita făcută în acest magazin în data de 03.09.2005. Împreună cu soţia şi fiica mea, de 16 ani, am decis să cumpărăm o masă de birou. Am început pelerinajul nostru la magazinul Praktiker, unde nu am găsit obiectul căutat, însă am făcut aici alte cumpărături. Fiind aproape, am intrat şi la Selgros, însă negăsind nici aici obiectul dorit, nu am cumpărat nimic şi ne-am îndreptat spre Metro, fără să ne treacă prin cap că acest sfârşit de săptămână va deveni un coşmar pentru noi şi fiica noastră. Fiind hotărâţi să cumpărăm o masă de birou, ne îndreptăm direct spre acest raion. Ne întâmpină o privelişte dezolantă. Câteva mese de birou devalizate (rupte, răsturnate), dar şi unele împachetate. După multe căutări, găsim şi vânzătoarea de raion, amabilă din cale-afară. În sfârşit, alegem obiectul dorit, reuşim să îl aşezăm pe cărucior, ajungem la casă, plătim şi ne prezentăm la controlul de ieşire. Aici aveam să constatăm că sfârşitul nostru de săptămână abia începe. Suntem înconjuraţi de patru "cerberi" dornici de afirmare, care încep verificarea produselor cumpărate. Pare a fi totul în regulă aşa că ne îndreptăm spre ?poarta magică?, moment când aceasta începe să ?urle?. Gândindu-ne că un produs cumpărat de noi a rămas ?nedezactivat?, ne retragem şi aşteptăm ca specialiştii să încerce ?rezolvarea? problemei. Totul se rezumă la a fi trecut fiecare membru al familiei prin filtrul respectiv. De vină părea a fi fiica mea, în vârstă de 16 ani, care este invitată într-o anumită încăpere spre a fi verificată. De fapt acea încăpere e camera de odihnă a bodyguarzilor magazinului. După spusele unui angajat, am avut noroc că în tură există şi o femeie, altfel era jale. După câteva secunde de la intrarea fiicei mele în acel birou, "jandarmul? iese cu pantofii fetei, îi trece prin filtru şi? nimic. Urmează rochia, apoi tricoul şi tot nimic. Asteptam ca fiica mea să apară în uşă, însă, în locul ei apare tot ?jandarmul?, parcă triumfător, cu sutienul fiicei mele în mână. Îl trece prin filtru şi, dezamăgit, anunţă că ?fata este curată?. Fără nici o scuză de rigoare, suntem conduşi spre ieşire. Ajungem în hol şi constat că fiica mea plânge şi mă întreabă: "Oare e adevărat că am fost făcută HOAŢĂ?". În acel moment mă dezmeticesc, reintru împreună cu fiica mea în magazin şi solicit să vorbesc cu un ?şef?. Persoana care ne-a însoţit de-a lungul peripeţiei, fără a avea un ecuson cu nume, ne-a spus că reprezintă firma de pază şi că dacă dorim să vorbim cu cineva din partea magazinului va trebui să aşteptăm. După aproximativ 15 minute şi în urma unor discuţii private pe staţia internă (nu-şi pot permite să cheme un şef prin staţia de amplificare a magazinului) apare şi directorul, care îşi exprimă mulţumirea că fiica mea nu a fost controlată de ?un bărbat?. Am rămas uimit şi m-am întrebat dacă, prin absurd, fiica mea ar fi ?sustras ceva?, cum ar fi decurs lucrurile? Aştept aproximativ 15 minute până ?şeful? binevoieşte să apară, e foarte blazat, iar în locul scuzelor se apără cu obligativitatea asigurării împotriva furturilor. Solicit o explicaţie vizavi de faptul că asupra fiici mele nu s-a găsit nimic, însă "şeful" e preocupat să ştie dacă fiica mea a fost verificată de o femeie. Se pare că răspunsul pozitiv la această întrebare l-a mulţumit aşa că mi-a dat de înţeles că întrevederea a luat sfârşit. Umilit eu, dar în special fiica mea, ne îndreptăm spre işirea din magazin. Suntem întâmpinaţi de zâmbetele "amabile" ale angajaţilor care au asistat la discuţii şi ajungem din nou la ?poarta suspinelor?. Trec eu, nimic, trece fiica mea, sirena urlă din nou. Oare ce o fi? În acel moment agenţii de pază ne fac semn că putem, totuşi, să trecem. Primiseră aprobare de la directorul de magazin, care ne şi făcea cu mâna din biroul său. Ajungem acasă. Fiica mea plânge mereu. Oare cu ce o fi greşit? Cu faptul că părinţii săi sunt ?fani? Metro? Ne luăm angajamentul că, de acum încolo, nu vom mai fi, contribuind şi prin această opţiune la ?decăderea? lui... Nota redacţiei: Aşteptăm poziţia oficială a conducerii magazinului Metro vizavi de cele întâmplate, explicaţiile care se impun privind comportamentul angajaţilor, precum şi scuzele de rigoare adresate familiei Tăuţan. Rugăm, în acelaşi timp, toate persoanele care se simt agresate de comportamentul abuziv al angajaţilor acestui magazin să ne contacteze la redacţie pentru a ne relata nemulţumirile lor.