Astăzi, 20 martie, poetul Ioan Moldovan, director al revistei de cultură Familia, împlineşte 60 de ani. Născut la zi de echinocţiu, astrele s-au ordonat parcă anume pentru el, ursitoarele i-au fost favorabile, călăuzindu-i destinul exact aşa cum trebuia, spre ţinutul fantast şi mirific al adevăratei Poezii.

Îl cunosc de mai bine de douăzeci de ani şi trebuie să recunosc că am admirat la el, întotdeauna, atât omul, cât şi poetul. O îmbinare perfectă a unei personalităţi speciale în care, uneori, nu ştii unde sfârşeşte omul cu calităţile sale şi unde începe poetul cu talentul său, sau unde începe poetul metamorfozat în omul Moldovan. Şi aceasta deoarece graniţa evanescentă este atât de firavă încât ea se disipă ca un abur în cerul înstelat de deasupra noastră şi a semnelor de întrebare din noi. L-am invidiat şi-l invidiez atât pe unul, cât şi pe celălalt, pentru trăsăturile deosebite: talent, caracter, răbdare, tact, inteligenţă, comprehensiune, bunătate, viziune, şi mai ales, vocaţia prieteniei. Este un om care cultivă prietenia aproape cu har şi tocmai de aceea este înconjurat de mulţi, foarte mulţi prieteni şi cititori, care îi admiră, preţuiesc şi stimează interioarele sale nebune. Ioan Moldovan este poet nu numai pe hârtie, ci şi în viaţa de zi cu zi, şi poate tocmai de aceea îşi contabilizează cu acribie victoriile şi (dez)amăgirile, visele elevate şi realităţile crude, cenuşa clepsidrei şi diamantul efemeridei, în versuri de o delicateţe rară şi de o fragilitate arară, în care cu măiestrie nuanţează detaliile şi detaliază nuanţele, sublimă desfătare pentru cititor, zbucium şi trudă pentru poet. Nu e uşor să porţi pe umeri povara unei reviste de excepţie cum e Familia, simbol şi emblemă a oraşului nostru, purtată odinioară de înaintaşi iluştri precum Vulcan, Samarineanu sau Andriţoiu? De aceea, acum, la ceas aniversar, îţi urăm dragă prietene un etern LA MULŢI ANI, încântaţi de a fi contemporani cu tine, acum, la început de secol XXI şi de mileniu III!.

Iată, POETE, cum ne mai jucăm noi, uneori, cu secolele şi mileniile, cu timpurile şi vieţile noastre!?

Lucian SCURTU