Există din ce în ce mai puţine dubii în ceea ce priveşte integrarea României la data stabilită, respectiv 1 ianuarie 2007, sau, conform părerii unor sceptici, cel târziu în 2008. Nu ştim cât de pregătiţi sunt conaţionalii noştri pentru acest pas, dar majoritatea populaţiei aşteaptă ca pe o izbăvire integrarea în Europa Unită. Cu toate acestea, unii concetăţeni de-ai noştri nu numai că se opun făţiş integrării României, dar fac tot posibilul pentru ca doleanţele lor şi ale unei părţi a populaţiei pe care, zic dânşii, o reprezintă, să fie impuse României ca şi condiţii de aderare. Nu demult, mai exact pe la jumătatea lunii octombrie, prea cuviosul părinte Tokes Laszlo, însoţit de "un sobor" de şapte preoţi maghiari (mai puţin ai bisericii romano-catolice) şi de neobositul ex-deputat Szilagyi Zsolt (care a asigurat "intrarea") au aterizat la Bruxelles. După cum vă închipuiţi, vizita nu a avut un scop turistic. Cu tupeu, "reprezentanţii" maghiari ai cultelor din România au solicitat interlocutorilor ca ţării noastre să-i fie impusă drept condiţie de preaderare includerea în Raportul de ţară a "discriminărilor" la care sunt supuşi maghiarii ardeleni, însă membrii forului european nu s-au arătat impresionaţi de cererile delegaţiei de popi, astfel că textul raportului din toamna anului trecut l-a nemulţumit profund pe Tokes Laszlo. Inexplicabil, câtă vreme, în cei 16 ani de democraţie, concetăţenii noştri de alte religii decât cea ortodoxă au primit de la stat, în temeiul legii sau în baza unor trocuri politice, nu numai tot ce le-a aparţinut, ci în unele cazuri, statul român, darnic cum îl ştim, le-a acordat şi bonusuri (a se vedea cazurile Muzeului Ţării Crişurilor şi a Filarmonicii de Stat, ambele renovate pe seama contribuabililor şi predate fostului proprietar). Nu aceasta este însă singura doleanţă a episcopului Tokes. Marea sa durere, din care el crede că şi-a făurit o aureolă de erou, este acordarea autonomiei maghiarilor din Transilvania. Referitor la acest din urmă aspect, ne-am întrebat dacă, în demersurile sale, Tokes este aprobat sau susţinut şi de alţi conaţionali din România sau de aiurea. Nu mică mi-a fost mirarea, răsfoind presa locală din ultima vreme, să găsesc o declaraţie a fostului premier ungar, Orban Viktor, care, în cadrul unei conferinţe desfăşurate în perioada 13-14.10.2005, la Băile Felix, se arăta dezamăgit de faptul că ratificarea tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană a fost făcut în pripă de autorităţile din ţara vecină, iar România nu îndeplineşte în prezent toate condiţiile din cauza neacordării tuturor drepturilor cerute de minoritatea maghiară. Prezent la întâlnire, Tokes Laszlo a declarat, la rândul său, că este îngrijorat de faptul că Guvernul ţării noastre se ocupă de românizarea ţinuturilor secuieşti şi maghiare din Transilvania, fenomen care a luat proporţii din ce în ce mai mari în ultima perioadă. Orban a mai spus că va cere o severă monitorizare a României în privinţa drepturilor minorităţii maghiare, idee susţinută, de altfel, şi de Tokes Laszlo. Acesta a adăugat că ratificarea tratatului de aderare a României la UE de către Ungaria a determinat pierderea şansei ţării vecine de a impune României acordarea autonomiei maghiarilor din Transilvania. Trebuie precizat faptul că este vorba despre acelaşi Orban Viktor, care, în urmă cu un an, intra în România, fără a avea nici un document asupra sa, replicându-i, culmea tupeului, poliţistului de frontieră: "La ce-mi trebuie paşaport când intru în ţara mea?" Drept urmare, în următorul an (sau doi ani, dacă ar depinde de misiunea celor şapte magnifici la Bruxelles, care ne despart de aderarea României la UE), ne putem aştepta la alte "dezvăluiri bombe" privind activitatea neastâmpăratului prelat orădean care, în orice alt stat european, ar genera un "cutremur" pe plan socio-politic. Text foto: Tokes Laszlo înmânând documentele "Monitorului de Transilvania" europarlamentarului Nelly Maes