"Colacul de salvare" al sinistraţilor din zonele inundate ar putea fi - surprinzător sau nu - tocmai alegerile anticipate. Iar inundaţiile se pare că sunt "colacul de salvare" al politicienilor. Deşi, conform declaraţiilor preşedintelui Traian Băsescu, doar 1% din suprafaţa agricolă a României este afectată de ultimele inundaţii, aproape 100% din politicienii ţării sunt implicaţi - direct sau declarativ - în rezolvarea acestei probleme. Într-o ţară a contrastelor şi extremelor, aşa cum este România anului 2005, acest dezechilibru nu sare în ochi. Surprinzător era dacă se întâmpla altfel. Surpriza era dacă ar fi existat un sistem de alertare a populaţiei eficient, dacă cetăţenii ar fi avut încredere în semnalul dat de autorităţi şi ar fi răspuns cu promptitudine refugiindu-se în zone sigure, dacă infrastructura (în special construcţiile recente) ar fi rezistat la furia naturii, dacă responsabilii locali ar fi dispus de echipamente suficiente pentru a interveni rapid după producerea dezastrului, dacă muncitorii români trimişi să remedieze stricăciunile ar fi lucrat fără odihnă, inclusiv duminica, dacă nu ar fi fost nevoie să intervină însuşi şeful statului pentru a se asigura că ajutoarele trimise ajung la cei care au nevoie. Dacă s-ar fi întâmplat aşa, România ar fi fost o ţară europeană nu doar din punct de vedere geografic. Însă în România se trăieşte româneşte. Iar politicienii sunt emanaţia societăţii pe care o reprezintă. Aruncaţi în vâltoarea campaniei electorale pentru alegerile anticipate, politicienii au devenit - aproape fără să-şi dea seama - salvatori şi salvaţi. Salvatori, pentru că au sărit să ofere ajutor. Nu există partid politic care să nu fi deschis un cont bancar pentru sinistraţi, care să nu fi iniţiat campanii de strângere de ajutoare, care să nu-şi fi trimis liderii şi militanţii în noroaie. Salvaţi, pentru că este nevoie să ofere ajutor. Atât puterea, cât şi opoziţia au ocazia să demonstreze că nu i-au uitat pe cei care i-au votat. Electoratul are nevoie de ei. Nici nu îşi puteau dori mai mult oamenii politici. Rezolvarea problemelor reale, dureroase ale celor care peste două luni vor fi singuri în cabina de vot poate decide rezultatul anticipatelor. O ştiu şi membrii Alianţei PNL-PD, o ştiu şi reprezentanţii PSD. Miza este mare. Iar în joc au intrat nume grele. Cei mai abili politicieni postdecembrişti - Ion Iliescu şi Traian Băsescu - s-au aruncat în luptă. După o perioadă de retragere din prim-planul vieţii politice, determinată de eşecul suferit la Congresul partidului şi de probleme de sănătate, Ion Iliescu a ieşit la rampă. Inundaţiile i-au oferit ocazia mult aşteptată de a se repoziţiona în relaţia cu PSD şi de a-şi redefini rolul pe scena politică în asamblu. Ion Iliescu se autodefineşte acum drept o instituţie. Traian Băsescu este o instituţie, prin funcţia pe care o deţine. De la înălţimea funcţiei supreme în stat, Băsescu a îmbrăcat tricoul portocaliu, a încălţat cizmele de cauciuc şi s-a afundat la propriu în noroaie. De trei zile, bate uliţele inundate din judeţele grav afectate, interesându-se de toate problemele - de la poduri şi şosele, la săpun şi pâine. Din această bătălie ar trebui să aibă de câştigat sinistraţii, deoarece rezolvarea problemelor lor reprezintă mijlocul de atingere a scopului politicienilor: câştigarea anticipatelor. Rămâne de văzut dacă Traian Băsescu va avea noroc şi, în 4 noiembrie, va bea fericit un pahar de şampanie pe podul de la Mărăcineni, sărbătorind nu doar ziua sa de naştere, ci, în primul rând, victoria Alianţei.