Lăsat de izbelişte, cu pericole la tot pasul, Am profitat de topirea vremelnică a zăpezii pentru a realiza o documentare pe drumul care duce spre perla Bihorului, staţiunea Stâna de Vale, un loc în ce susură Izvorul Minunilor, iar undeva, mai jos, lăcrimează un drum sub privirile nepăsătoare ale celor răspunzători, nominalizaţi în art.113, lit.a, a Ordonanţei de Urgenţă nr. 195 privind circulaţia pe drumurile publice. Este vorba de Consiliul Judeţean Bihor, o instituţie care consideră că dotarea birourilor cu mobilier şi fotolii confortabile este mult mai importantă decât securitatea rutieră pe drumul judeţean 764A, care leagă municipiul Beiuş de Stâna de Vale. Probabil, pentru sensibilizarea instituţiei în cauză, ar mai fi nevoie de o catastrofă rutieră cu pierderi de vieţi omeneşti? În ultimii 26 de ani, pe drumul respectiv, au avut loc două catastrofe rutiere soldate cu 26 de morţi (ce coincidenţă stranie!) şi câţiva grav răniţi care, spre norocul lor, au scăpat cu viaţă. Primul accident grav, în perioada la care ne referim, a avut loc la 28 mai 1978. Atunci au pierit 19 cetăţeni din Remetea, tineri şi bătrâni, aflaţi într-un camion cu defecţiuni la sistemul de frânare. Durerea a rămas săpată în stâncă, cu litere dăltuite în piatră: ?În memoria celor 19 vieţi a căror flacără s-a stins la 28 mai 1978, în tragicul accident de la Stâna de Vale. Vor rămâne în amintirea noastră.? Al doilea accident a avut loc în anul 2002, când un microbuz încărcat cu oameni s-a prăbuşit în prăpastie. Atunci au decedat şapte persoane, iar altele au rămas cu infirmităţi. Pe locul respectiv a fost înfiptă o cruce din fier, de care este agăţat volanul îndoit al microbuzului. Jos, pe fundul prăpăstiei, pot fi zărite şi acum resturile microbuzului. În cazul ambelor accidente, dacă ar fi existat o balustradă, poate deznodământul ar fi fost cu totul altul. Abia după consumarea celor două tragedii, autorităţile au catadicsit să monteze balustradele. Bunăoară, în cazul ultimului accident, pe locul unde a căzut microbuzul, administratorul drumului - Consiliul Judeţean - a montat o balustradă pe o distanţă aproximativă de 30 de metri. A apucat doar să-i strângă şuruburile şi s-o dea cu un strat de deruginol. În rest, dezinteres total şi acelaşi răspuns care ne înţeapă urechile: ?nu sunt bani!? Bine că sunt bani pentru salarii mari, indemnizaţii şi fotolii din piele, de la înălţimea cărora aleşii Bihorului pot privi cum drumul spre Stână se năruie sub atâta nepăsare? Frumoasa Stână aşezată într-un colţ de rai Am vizitat Stâna de Vale, respectiv Complexul Iadolina, după o absenţă de zece ani. Am constatat că în toată această perioadă doar drumul a rămas acelaşi, în schimb, clădirea Iadolina am recunoscut-o doar după liniile arhitecturale, pentru că aici totul are o altă înfăţişare. Luxul interior confirmă stelele cu care a fost răsplătit acest Complex, graţie unor investiţii ample făcute de către proprietari, fraţii Ioan şi Viorel Micula, datorită cărora se ştie de Stâna de Vale, Rieni, şi nu numai, începând din Uniunea Europeană şi până în îndepărtata Asie. De aici, din mijlocul acestor frumuseţi, am început documentarea, cu o discuţie avută cu un orădean aflat, pentru câteva zile, în Stână: ?Ieri dimineaţă, am fost nevoit să mă deplasez urgent până la Beiuş. Am coborât pe o ceaţă densă, încât abia vedeam la doi metri. De vreo câteva ori era cât pe-aici să mă lovesc de stânci sau s-o iau la vale, în prăpastie. Este ceva strigător la cer! Nu tu balustradă, nu tu marcaje? nimic! Măcar dacă era marcajul longitudinal, m-aş fi descurcat oarecum. Dar să nu ai în faţă nici un ghidaj este extrem de periculos. Despre gropi, pietre şi crengi căzute pe carosabil nu mai vorbim?? Poteca suspinelor Am început coborârea, din gropi în gropi. Ceva mai jos de Gaudeamus, din cauza rigolelor înfundate cu frunze, un izvor traversa carosabilul chiar pe sub covorul asfaltic ciuruit de gropi. La ieşirea din Stână, pe o distanţă de aproximativ 200 m, pe o porţiune care nu reprezintă nici un pericol pentru siguranţa rutieră, balustrada a fost înlocuită şi vopsită în culorile alb-roşu. De aici şi până la vale, balustradele sunt rupte, ruginite sau lipsesc cu desăvârşire. Doar pe locurile unde s-au consumat cele două tragedii rutiere, au fost montate balustrade noi, vopsite numai cu deruginol. În schimb, în curbele periculoase, unde oricând pot avea loc accidente de circulaţie, nu sunt balustrade de protecţie şi avertizare. Întrebăm Consiliul Judeţean dacă, pentru continuarea investiţiei, e nevoie să se mai repete câteva tragedii? Nu consideraţi, stimaţi aleşi ai bihorenilor, că trebuie votat un buget mai substanţial pentru acest drum aflat în administrarea dvs? Sau trebuie să vă reamintim că pe la mijlocul lunii octombrie, din cauza ceţii şi a lipsei balustradelor de protecţie şi avertizare, un microbuz cu număr de Ungaria a ieşit dintr-o curbă periculoasă direct într-o prăpastie? Noroc că la doi metri s-a oprit într-un brad. Altfel? înregistram o nouă tragedie! Previziuni sumbre pentru 2005 Am luat legătura cu dl Filip Cheşeli, directorul Direcţiei Tehnice din cadrul Consiliului Judeţean, care, pentru moment, nu ne-a comunicat nici o noutate: ?Adevărul este că nu sunt bani. Avem doar o rezervă pentru activitatea de deszăpezire. La sfârşitul lunii decembrie, în şedinţa Consiliului Judeţean va fi împărţit bugetul pentru anul 2005 şi abia atunci, după hotărîrea Consiliului, vom şti suma alocată pentru drumuri. Oricum, în primăvară vom demara acţiunea de întreţinere a drumului judeţean care duce spre Stână. Sper ca suma ce va fi alocată să acopere cheltuielile cu plombarea gropilor şi repararea sau schimbarea balustradelor de protecţie.? În final, se cuvine o completare: ar mai trebui curăţate rigolele de scurgere a apei pluviale şi defrişarea tufişurilor de pe părţile laterale ale drumului, astfel încât pe şoseaua care leagă Beiuşul de Stâna de Vale să se circule pe ambele sensuri şi nu aproape pe un singur sens, ca pe o potecă?