Viorel Horj, poetul, scriitorul, criticul, publicistul, dascălul preţuit şi iubit de toţi cei care au avut privilegiul de a-şi intersecta, fie şi efemer, destinele cu al lui, a plecat într-o ultimă călătorie iniţiatică, la capătul căreia poetul îl va întâlni pe Creator. Viorel Horj s-a născut la 25 aprilie 1941, la Drăgăneşti, iar după terminarea claselor primare, a luat drumul Beiuşului, unde a urmat cursurile secundare şi cele ale liceului vulcanian. În anul 1967, a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Cluj şi revine la "Samuil Vulcan" ca dascăl de latină. După numai un an, în 1968, este transferat în funcţia de inspector la Comitetul pentru Cultură şi Artă Bihor (actualmente, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional), acolo unde va activa, cu o singură întrerupere - 1997-2001 - până la trecerea în eternitate, ocupând, pe rând, funcţiile de consilier şef şi director. Între 1997 şi 2001, a fost director adjunct al Bibliotecii Judeţene "Gheorghe Şincai" din Oradea. Ca publicist, Viorel Horj debutează în revista "Familia", iar primele versuri - grupajul "Rememorări" - îi apar în volumul antologic "Ofrandă vocalei" (1979). Urmează mai multe volume de poezie şi proză. "O mie şi unu de lucruri", "Auzi, Olimpiu", "Muntele acvilelor", "Vestitorul din amurg", "Calul troian" şi "Imposibilul zbor de la cuib". Viorel Horj a realizat şi două micro-monografii închinate patronilor spirituali ai bibliotecilor din Salonta - Teodor Neş şi Aleşd - Octavian Goga. Cât priveşte întâia chemare, vocaţia de dascăl, Viorel Horj şi-a împlinit-o la Facultatea de Arte Vizuale şi Institutul pentru Relaţii Internaţionale din cadrul Universităţii Oradea. Sâmbătă, 10 iulie, satul Drăgăneşti şi întreaga comunitate culturală bihoreană au îmbrăcat haine cernite, poetul Viorel Horj se întorcea, pentru totdeauna, acasă! Printre ai lui, printre străbuni, printre flori... Slujba de înmormântare a fost oficială de un impresionant sobor de preoţi în frunte cu părintele Ioan Nat Balint, protopopul Beiuşului, pr. Vasile Sabău, reprezentantul Episcopiei Ortodoxe a Oradiei, Bihorului şi Sălajului, şi pr. Teodor Gug, parohul locului. La ceremonia funerară, alături de membrii familiei poetului, au fost prezente personalităţi de prim rang ale vieţii politice şi culturale bihorene. După săvârşirea slujbei de înmormântare, câţiva dintre cei prezenţi au rostit scurte cuvântări la căpătâiul celui care, după cum zicea Paşcu Balaci, a fost "un mare prieten de-al nostru". Prefectul Gheorghe Sârb a amintit că vineri, cu ocazia video-conferinţei săptămânale, la sediul Prefecturii s-a ţinut un moment de reculegere în memoria lui Viorel Horj, cel care avea o "nestăvilită plăcere de a se dărui tuturor prin vorbă, şi pe care l-a numit "un prieten şi un colaborator preţios". Eugen Uricaru, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, a transmis condoleanţe prin glasul lui Paşcu Balaci, iar Crăciun Parasca a dat citire mesajului ministrului Culturii şi Cultelor, Răzvan Theodorescu considerându-l pe Viorel Horj "o personalitate cu o largă deschidere culturală, om devotat fenomenului cultural şi artistic, cu o bogată experienţă" a cărui trecere în eternitate este "o mare pierdere pentru comunitatea culturală şi administrativă bihoreană şi naţională". Au mai ţinut să-şi ia rămas bun de la Viorel Horj părintele Vasile Sabău, pr. Ioan Nat-Balint, parohul locului, pr. Teodor Gug, Liviu Borcea şi Lukovics Andr?s - directoul Institului de Educaţie şi Cultură din Debreţin (Ungaria). Ca fii ai locurilor şi Cetăţeni de Onoare ai comunei Drăgăneşti, fraţii Ioan şi Viorel Micula, copreşedinţii grupului de firme European Drinks, au transmis cuvânt de îmbărbătare familiei şi celor apropiaţi marelui plecat, acum, la ceasul acestei grele cumpene a vieţii. Viorel Micula, a cărui vocaţie poetică este unanim recunoscută şi apreciată, a deplâns plecarea la cele veşnice a ilustrului său confrate în arta versului prin următoarele: "El a murit pentru că fiecare dintre noi este dator cu o moarte, dar el va trăi veşnic prin scrierile sale despre locuitorii satului său drag, Drăgăneşti. ?Vestitorul din amurg? este titlul uneia dintre cele mai reprezentative cărţi ale sale, iată, acum, acest înger vestitor al amurgului veşnic l-a chemat la sine pe Viorel Horj, răpindu-ne bucuria de a-i asculta versurile! A fost cel mai generos poet din toată Crişana! Ştia pe de rost poeziile unora dintre confraţii săi. A fost laureatul premiului pentru poezie al revistei ?Luceafărul? din anul 1971, când revista a conscrat o întreagă pagină creaţiei poetului pe care azi îl plâng alături de voi! A îndeplinit şi înainte şi după Decembrie 1989, înalta funcţie de director al Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a judeţului Bihor. Armele sale redutabile, care i-au asigurat supremaţia culturală în aceste vremuri tulburi, au fost talentul său incontestabil şi eclatant de poet şi jurnalist şi cultura sa umanistă făurită la vestitul Liceu "Samuil Vulcan" din Beiuş, care a dat României nu mai puţin de zece academicieni! Probabil că Viorel Horj, care în ultima vreme îmbrăţişa cariera universitară, ar fi fost cel de-al unsprezecelea academician! Dar, vorba lui Marin Preda: timpul nu a mai avut răbdare cu Viorel Horj, fără a apuca să scrie, în buna tradiţie ţărănească a lui Marin Preda, un roman despre ţăranii plaiurilor Beiuşului, despre Drăgăneşti. Prietenul meu Viorel Horj este viu prin scrierile sale memorialistice, prin versurile sale, prin amintirea sa de om extrem de atractiv şi de pitoresc, cu o memorie fantastică de unde extrăgea grăuntele de aur al culturii româneşti şi universale!"