Masa rotundă care a avut loc joi, la Primăria Oradea, a fost una încununată de succes, atât datorită factorilor implicaţi (rectori, directori, profesori, reprezentanţi ai inspectoratului) cât şi subiectelor abordate (ce şi cum ar trebui predat în şcoli şi în facultăţi). Concluzia dezbaterii a fost aceea că întâlnirile de acest gen ar trebui repetate pentru a se face anumite „regalje" pe plan local, între nivelurile de studii, astfel încât elevii să fie mai bine pregătiţi.

Masa rotundă organizată de Fundaţia Academia Civică Bihor, în colaborare cu Primăria Oradea, pe tema „Învăţământul preuniversitar şi învăţământul universitar", moderată de lectorul universitar Mihai Maci, a adunat în sala mare a municipalităţii peste 70 de cadre didactice. Printre participanţi s-au numărat şeful Inspectoratului Şcolar Judeţean (IŞJ) Bihor - Daniel Negrean, rectorul Universităţii din Oradea - Constantin Bungău, al Universităţii Emanuel - Corneliu C. Simuţ, aproape toţi inspectorii de specialitate ai IŞJ Bihor, precum şi numeroşi directori şi profesori din învăţământul primar şi universitar.

„Am organizat această masă rotundă, în primul rând, pentru a ne cunoaşte mai bine, pentru că, deşi predăm la niveluri diferite şi ne intersectăm deseori, nu ne cunoaştem aşa cum ar fi normal şi pentru că a reflecta asupra problemelor pe care le avem noi, ca dascăli, este primul pas spre a le rezolva", a spus Mihai Maci, care a preferat mai degrabă să pună şi să răspundă întrebărilor venite de la cadrele didactice, decât să ţină prelegeri. Iar discuţiile au fost extrem de animate.

Ministerul Educaţiei are un comportament autist!

Pentru început, toate cadrele didactice au recunoscut că există o ruptură între ce învaţă elevul în şcoala primară şi ce învaţă la universitate şi între ce este învăţat la instituţia superioară şi de ce are nevoie în meseria lui, atunci când îşi încheie studiile.

„Sistemul de învăţământ românesc nu are niciun fel de vino-ncoa! Există o mare diferenţă între ce învaţă elevul la liceu şi ce învaţă la Universitate", a spus Corneliu C. Simuţ, care a fost susţinut de rectorul Constantin Bungău: „Avem studenţi care trec dintr-un an în altul cu 10, dar avem şi mulţi care nu reuşesc să obţină creditele necesare pentru a face acest lucru. Cu toţii vrem elevi şi studenţi buni, dar şi noi trebuie să depunem mai mult efort în cele 50 de minute la clasă".

Situaţia este dificilă atunci când elevii se chinuie să ajungă în topuri, în loc să acumuleze cunoştinţe, iar cunoaşterea şi ştiinţa par a fi volatile, stabilite de fiecare ministru în parte, după bunul plac.

„Întrebarea cea mai importantă pe care cred că ar trebui să şi-o pună cei care trasează linia învăţământului în România este ce şi câtă matematică, spre exemplu, ar trebui să ştie un elev care nu va face niciodată matematică la un nivel superior, în viaţa de zi cu zi", a spus Mihai Maci, care a fost completat de Corneliu C. Simuţ: „De ce în România un elev trebuie să înveţe 18 materii într-un an, când în Anglia, spre exemplu, în ultimii ani de şcoală elevii se specializează pe patru materii. Munca multă nu e totuna cu munca eficientă, iar miza reală în şcoală ar trebui să fie aceea de a-l face pe copil să înţeleagă, nu să devină „rezolvitor" de probleme".

Un alt subiect abordat a fost cel al feedback-ului din partea Ministerului Educaţiei, despre care toţi cei prezenţi au afirmat că este „sublim, dar lipseşte cu desăvârşire".

„Oamenii din Ministerul Educaţiei înţeleg bine toate aceste probleme, dar au un puternic simţ al conservării", a spus Daniel Negrean, care a fost completat de moderator: „Problemele şi ideile noastre ca profesori şi părinţi se opresc undeva, la Minister. Cei de acolo se comportă autist, continuă să aplice linii şi norme chiar dacă nimeni nu este de acord cu ele".

Concluzia a fost trasă de o profesoară care a afirmat că „feedback-ul nu se poate întoarce spre noi, pentru că, de cele mai multe ori, factorii de decizie la nivel de Minister se schimbă peste noapte".

Autonomia şcolilor, o vorbă în vânt!

Deşi, atât şcolile din învăţământul primar şi gimnazial, cât şi cele din învăţământul superior, sunt autonome conform legii, ele depind în mare măsură de factori care le sunt exteriori şi care le pun numeroase piedici.

„Noi putem decide ce facultăţi şi domenii să facem la Universitate, şi pe ce paliere. La fel e şi pe zona de cercetare, dar pe activităţile suport (resurse umane, buget, încadrări) avem autonomie de sub 10%. Trebuie să cerem aprobare de la minister şi dacă trebuie să achiziţionăm un scaun", a spus rectorul Universităţii din Oradea, în acord cu cel al Universităţii Emanuel, care a afirmat că „autonomia este doar o vorbă în vânt, şi atât! Statul are finanţarea, programa şi examenele, nouă ce ne mai rămâne din această autonomie?".

De o părere asemănătoare a fost şi Daniel Negrean: „Nu putem fi autonomi cât timp există presiuni, iar directorii nu ştiu dacă îşi vor păstra funcţiile de la un an la altul".

Concluzia finală a mesei rotunde a fost aceea că este nevoie de cât mai multe întâlniri de acest gen, pentru a vedea ce se poate face în domeniul educaţiei, pe plan local.