Ziceam deunăzi că edilii orădeni ar trebui să se pună pe treabă și să înceapă restaurarea monumentelor arhitectonice din urbe. Sigur că restaurarea unui imobil cu valoare de patrimoniu nu este o simplă spoială sau o simplistă renovare!

Credeam că asta se știe și că la Primărie, în compartimentele cu responsabilități legate de patrimoniul cultural orădean, este clară diferența dintre restaurare și renovare! Dacă am fi știut că această diferență este insesizabilă, că ea scapă funcționarilor cu atribuții în domeniu, nici nu am mai fi cerut să se apuce de lucru; pentru că, decât să afectăm, să compromitem din punct de vedere stilistic, arhitectural, clădirile emblematice ale Oradiei, mai bine să nu ne atingem de ele, să nu intrăm cu bocancii în cultură, în patrimoniul cultural orădean și să așteptăm descinderea pe fotoliile administrației locale a unora care au uzul termenilor de specialitate și care vor citi bine fișele posturilor ocupate! Păi ce făcurăți, onorabililor? Într-o clădire construită la 1902, în incinta Primăriei, în monumentul arhitectonic cel mai cunoscut al Oradiei, v-ați apucat de piramide? Credeți voi că imobilul unde vă aveți serviciul vă este și loc de joacă? La ce norme ale esteticii ați apelat când ați înfipt măgăoaiele alea din metal și sticlă în inima edificiului? Băieți, dacă vreți cu "silenzio", cu căldurică și cu confort full option, atunci nu ați ales bine locația, pentru că un monument arhitectonic de importanța Palatului Primăriei Oradea nu poate fi adaptat capriciilor dumneavoastră, într-o astfel de clădire nu ne facem călduț sub poponeț și nici izolare fonică indiferent de consecințe! Odată intrați într-o astfel de clădire, ca gestionari ai acestei bijuterii arhitectonice, nu o ciopârțim după bunul nostru plac, ci facem un efort pentru a ne adapta la prestanța locului, ne auto-impunem un comportament adecvat acestuia și, chiar dacă nu e întotdeauna așa, ne auto-impregnăm de patriotismul local, mândrindu-ne cu apartenența la cetate, cu statutul de orădeni! Sau, poate, nu vă potriviți dumneavoastră cu locul? Să fie clar: nimeni, indiferent ce funcție ocupă vremelnic, nu poate folosi aceiași bocanci și în pădure, și pe marmura Palatului Primăriei! Domnilor care răspundeți de patrimoniul cultural orădean, v-ați întrebat măcar dacă arhitectul Kálmán Rimanóczy Jr. - fie-i memoria respectată - nu se-nvârte-n mormânt privind, de la înălțimea eternității geniului său, spre tentativele de piramide, din metal și sticlă, pe care epigonii și le-au amenajat pe post de tichie de mărgăritar? Credeți, băieți, că maestrul Kálmán Rimanóczy Jr. avea și el de gând să pună piramida-n curte? Credeți că se știa de termopan pe vremea lui, la începutul veacului trecut? Da' de ce întreb? Ori recunoașteți imixtiunea - cu bocancii de pădure, pentru că asta numai restaurare nu s-ar putea numi, ori vă asumați ignoranța vizavi de faptul că termopanul și maestrul Kálmán Rimanóczy Jr. nu au fost contemporani! Ar mai fi ceva, o curiozitate personală: inițiatorii piramidelor orădene știu că suratele egiptene erau comandate de faraon pentru uz propriu, ca habitat, în lunga viață de dincolo, pentru divina sa mumie și pentru cele ale credincioaselor lui slugi?