O sută de ani de la primul tramvai electric în Oradea Tramvaiul ca o birjă În anul 1870, în Oradea Mare, se circula cu trăsuri acoperite, capabile să ducă 8-10 persoane. Intenţia a fost aceea de a se realiza o legătură rapidă şi ieftină cu Băile Felix şi 1 Mai. În 1872, o asociaţie de ingineri propune Consiliului Local al oraşului spre aprobare un proiect pentru construirea unei linii de tramvai cu cai , cu următoarele puncte de oprire: locul de pornire să fie de la Gara Mare şi ar parcurge str. Principală (astăzi Republicii), str. V. Alecsandri până la capăt, la fostul restaurant Calul Alb, apoi traversarea peste Peţa, care curgea atunci pe str. Sucevei, de aici pe str. D. Cantemir până la Fabrica de Ulei şi pe str. Morii Mari (Avântul) peste strada Miron Costin, la Fabrica de Spirt, de aici pe str. Piaţa Tineretului din Velenţa, pe str. Clujului, până la capăt, la Podul Mare. Apoi, de la restaurantul Calul Alb pe drumul de lângă şanţul Cetăţii până la moara cu aburi de atunci, făcând legătura cu str. Griviţei la fabrica de Ulei şi la fabrica de spirt Kalman. Abia în anul 1899 se aprobă şi introducerea omnibusului cu benzină. Birjarii au ameninţat cu grevă autorităţile, pentru că li s-ar fi luat pâinea de la gură. Având în vedere dezvoltarea industrială a oraşului, începând cu iluminatul electric în oraş, la 15 decembrie 1903, a ieşit la iveală că s-ar putea construi linii electrice pentru tramvaie, la uzina electrică. Prima lovitură de târnăcop La 11 iulie 1905, pe str. Clujului, s-a dat prima lovitură de târnăcop care a marcat începerea lucrărilor de aşezare a liniei electrice de tramvai în Oradea. La începutul lunii noiembrie 1905, lucrările erau în toi. Iată în rândurile de mai jos care erau staţiile: 1. Pe strada Principală * Gara Mare * str. Republicii * str. Spitalului * str. Dunării *str. R. Ciorogariu * Piaţa Tineretului * Piaţa Mare 2. Pe actuala str. Independenţei * Sinagoga Mare * str. Cele trei Crişuri * Gara Velenţa 3. Pe str. Avram Iancu * Fostul sediu al UJCM * str. A. Iancu colţ cu Sucevei * Şcoala de cadeţi * Grădina zoologică 4. Pe str. M. I. Antonescu * La colţ cu Craiovei * La colţ cu Tuberozelor * La intersecţia cu Cazărmii Incredibilul senzaţional: minunea cea mare Noaptea când străzile erau libere, la 6 martie 1906, tramvaiul electric şi-a făcut apariţia şi ziua a continuat clinchetul de clopot al tramvaiului în Oradea. Iată cum descrie momentul un cotidian al vremii: "S-a întâmplat şi marea minune: incredibilul senzaţional. Întregul oraş a năvălit în stradă, cumpărătorii au ieşit din prăvălii, din geamurile frizeriilor chipuri pe jumătate bărbierite priveau curioase afară. Din stânga şi din dreapta, clipeau indiscrete aparate fotografice. Ceea ce se întâmpla era că pe strada principală apăruse primul tramvai electric. Dar vagoanele elegante albastre, galbene au pătruns în inima oraşului, zăngănind din clopoţei, unul după altul alunecând pe strada principală până la Gara Mare şi înapoi. Orădenii au primit această minune cu ovaţii. În anul 1924, au fost achiziţionate 25 de vagoane de tramvai, fiecare de 10 tone. În anul 1926, s-a extins linia de tramvai între Parcul Traian şi Ştrandul Municipal(circa 1.200 m), iar în anii următori s-au fabricat cinci vagoane de tramvai şi o remorcă. Lungimea totală a linilor electrificate era de 43,5 km, inclusiv liniile de garaj. Distrugerile războiului Între anii 1940-1944, transportul cu tramvaiul în Oradea a fost afectat serios de distrugerile provocate de război. Bombardamentele aeriene din primăvara anului 1944 au produs distrugeri în zona Gării Mari şi a Gării Velenţa, distrugeri ce au culminat cu aruncarea în aer a podului metalic din Piaţa Mică şi cu avarierea podului din dreptul Pieţii Mari. Armata germană în retragere a capturat vagoanele de marfă şi nu au putut fi recuperate, fiind duse în Germania. Ieşirea din criza postbelică Anul 1948 a marcat pentru oraşul Oradea ieşirea din criza de după război. Au fost unificate fabricile mici din oraş, iar altele noi au luat fiinţă. S-au creat în Oradea mari întreprinderi, care necesitau mai multă forţă de muncă. Atragerea populaţiei rurale la oraş, care se angaja în marile uzine, a fost mult uşurată şi de colectivizarea forţată, astfel încât populaţia Oradiei a cunoscut creşteri semnificative. Prin urmare, creşte necesarul de tramvaie noi şi moderne de tip Electroputere Craiova, ICO Oradea străduindu-se să satisfacă derularea în bune condiţii a transportului în comun. După o sută de ani, circulaţia tramvaielor în Oradea s-a schimbat, inclusiv în ceea ce priveşte aceste mijloace de transport. Totuşi, ar fi ceva de spus, vatmanii sunt nevoiţi să schimbe macazul, la intersecţia de trasee, cu ajutorul unui cârlig. Pentru călători, este o ocazie ce duce la încălcarea regulamentului şi anume aceea că mulţi au prostul obicei de a sări din vagon pe uşa din faţă, când vatmanul opreşte ca să coboare pentru schimbarea macazelor. La o tehnică modernă, chiar nu se găsesc dispozitive pentru astfel de comenzi privind schimbarea macazului?