La două luni de la intrarea în vigoare a Noului Cod deontologic a magistraţilor care prevede reguli stricte de conduită a acestora atât în instanţă cât şi în viaţa particulară, unii dintre magistraţii bihoreni nu s-au obişnuit încă cu prevederile documentului elaborat de Ministerul Justiţiei. Justiţiarii par să aibă cele mai mari probleme când vine vorba de colegii de serviciu, pe care nu se sfiesc să îi denigreze, uitând să vadă bârna din proprii ochi. Printre restricţiile de care "se bucură" magistraţii, conform noului cod deontologic se numără faptul că aceştia nu au voie să acorde sprijin unui candidat la o funcţie publică cu caracter politic, nu au voie să participe la jocuri de noroc, să lucreze sub acoperire sau să colaboreze cu serviciile secrete, etc. În ceea ce priveşte relaţiile dintre magistraţi, aceştia nu mai au voie să-şi exprime părerea cu privire la probitatea profesională sau morală a colegilor. În schimb, dacă nu le este permis să şuşotească pe la colţuri, conform noilor reguli, judecătorii şi procurorii au posibilitatea, ba chiar obligaţia, să-şi "pârască" colegii la Consiliul Superior al Magistraturii, asta în cazul în care deţin informaţii şi date în legătură cu aspecte grave legate de lipsa de probitate a acestora. Unii dintre magistraţi par să ignore însă aceste prevederi şi să se ghideze mai mult după zicala conform căreia rufele murdare se spală în familie, dar ies mai albe dacă se usucă în public. Acest lucru a fost demonstrat încă o dată atunci când un procuror orădean, nu numai că şi-a exprimat pe la colţuri părerile vizavi despre activitatea unui alt magistrat, dar a făcut-o taman pe un post de televiziune local, acuzându-şi colegul de grave abateri, imoralitatea, favorizarea infractorului şi lipsa de profesionalism fiind doar câteva dintre ele. Pe lângă faptul că a ignorat total regulile după care ar trebui să se ghideze, "justiţiarul" a omis să aducă la cunoştinţa opiniei publice faptul că nici el nu este tocmai uşă de biserică, de-a lungul timpului fiindu-i puse în cârcă mai multe păcate, lucruri sesizate şi de superiorii săi care i-au acordat calificative nemulţumitoare, datorită cărora a ratat şansele de promovare. Nu în ultimul rând, incapacitatea psihologică a unor magistraţi de a-şi exercita profesia ar trebui să dea de gândit celor care au putere de decizie în acest sens. Astfel, cu ocazia concursurilor pentru ocuparea unor diverse funcţii de conducere în cadrul instanţelor bihorene, mai mulţi magistraţi s-au prezentat la testarea psihologică necesară ocupării funcţiilor respective, care viza rezistenţa la stres, capacitatea de exerciţiu a acestora din punct de vedere psihic, etc. Surprinzător, doi dintre candidaţii bihoreni, magistraţi cu state vechi, nu au reuşit să convingă comisia examinatoare că stau bine la acest capitol, căzând cu brio la testare. Cu toate acestea, chiar dacă nu ocupă o funcţie de conducere, procurorii cu pricina deţin una de execuţie, motiv pentru care nu putem să nu ne întrebăm cum să fie justiţia echitabilă şi dreaptă când este făcută de nişte oameni cu nervii la pământ?