La Beiuş, Sunt locuri în Beiuş unde a devenit periculos să te aventurezi, deoarece poţi intra în colţii vreunuia dintre numeroşii câini vagabonzi care hoinăresc prin Beiuş, de multe ori în haite. Pe "harta" locurilor care, din cauza câinilor vagabonzi, au devenit periculoase se găsesc puncte de maxim interes pentru beiuşeni: piaţa agro-alimentară, centrul urbei sau cartierele de blocuri. Mulţi dintre noi, mai tari de înger, ne-am obişnuit cu ei, trecem pe trotuare pe lângă câinii vagabonzi cu aceeaşi nonşalanţă cu care participă şi patrupedele la trafic. Mai mult chiar, sunt unii care îi îndrăgesc şi le dau de mâncare sau, în cazul celor din piaţa agro-alimentară, se bucură că aceştia devin noaptea adevăraţi cerberi, iar mărfurile lor, depozitate acolo, sunt într-o oarecare siguranţă. Numai că noi, ceilalţi, majoritatea beiuşenilor, vedem situaţia cu totul altfel: 1. Ne e frică atunci când câinii vagabonzi se apropie de copiii noştri de vârste fragede pentru că îi pot muşca; 2. Câinii vagabonzi sunt transmiţătorii unor boli (dacă nu e aşa, cine ne-o spune, cine i-a vaccinat pe ei vreodată, în ce evidenţe sunt cuprinşi?); 3. Piaţa agro-alimentară, deşi persistă în anomalia unui buget autonom, nu este nici a administraţiei pieţei, nici a celei locale, care pare-se că nu-i pot alunga pe câinii de acolo, ci a noastră, a tuturor beiuşenilor (că nici la privatizare nu a scos-o nimeni!), a celor pe care îi fugăresc câinii vagabonzi cu domiciliul flotant în acest loc; 4. Noi, beiuşenii, contribuim la bugetul local şi pentru a fi protejaţi de pericolele la care suntem expuşi prin coabitarea cu nişte câini vagabonzi, murdari, poate bolnavi sau purtători de boli şi agresivi! În concluzie, nu le putem spune "câini comunitari" pentru că atâta timp cât există ei, "câinii comunitari" nu vom fi noi, oamenii, comunitari, adică nu vom trăi şi nu vom gândi precum membrii UE! Şi ar mai fi ceva: chiar trebuie să avem şi noi "japonezul" nostru pentru ca să fie luate măsuri?