Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri" din Iaşi, cel mai vechi teatru din România, prezintă, astăzi, 25 noiembrie, de la ora ora 21.00, în Sala Mare a Teatrului de Stat Oradea, spectacolul "Banii n-au miros", piesă a dramaturgului orădean Paşcu Balaci. Fiind considerată cea mai bună piesă de lectură, alături de "Pluta" lui Eugen Şerbănescu, la Colocviul Naţional de Dramaturgie "I.L. Caragiale", de la Sinaia şi Buşteni, a fost premiată de Uniunea Scriitorilor din România şi de Consiliul Judeţean Prahova. Cu o experienţă de 15 ani în munca de regizor, Ovidiu Lazăr afirmă că a lucrat la acest spectacol dorindu-şi ca Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri" din Iaşi să devină cel mai bun teatru din ţară. Piesa reflectă, pornind de la coordonatele trecut-prezent, situaţii care au frământat lumea întotdeauna: grobianismul politicienilor, sărăcia oamenilor de teatru, conflictul dintre minciună, ca politică de stat, şi adevărul oamenilor simpli. Privitorul este introdus în atmosfera epocii romane din timpul împăratului Vespasian. Acesta a pus capăt războiului civil, care a urmat după moartea lui Nero, rămânând cunoscut prin sintagma "Non olet pecunia" - "Banii n-au miros", replică pe care i-a aruncat-o fiului său, Titus, care i-a reproşat modul de obţinere a banilor pentru Imperiul Roman. "Textul lui Paşcu Balaci este autentic teatral: oferă situaţii, sugerează dileme, provoacă haz... Jocul «de-a istoria» este curativ şi benign: Roma lui Vespasian seamănă cu «Dacia de astăzi» şi asta ne face să râdem sănătos, ştiind că ieri a fost mai bine decât astăzi şi că astăzi este mai important decât ieri", este de părere regizorul Ovidiu Lazăr. "Banii n-au miros" a fost scrisă în urmă cu 20 de ani, pe vremea când Paşcu Balaci îşi făcea stagiul de jurisconsult la Marghita. Aseară, trupa Teatrului de Stat din Iaşi a prezentat piesa pe scena Casei de Cultură din Marghita, bucurându-se de un succes enorm. Din distribuţie fac parte: Florin Mircea, Călin Chirilă, Puşa Darie, Livia Iorga, Doru Aftanasiu, Daniel Busuioc, Cătălin Tudor Manea, Bogdan Matei şi Dumitru Năstruşnicu. Scenografia este semnată de Rodica Arghir.