Război şi sondaje preelectorale ▪ Lumea se află în pragul războiului mondial. Demenţa generalilor terorişti ai armatei-fără-de-ţară Hezbolah îşi dă mâna cu stupizenia Tsaha-ului, cei care n-au mai răbdat să “stea cu arma la picior”. De la 1 (un) soldat răpit şi câteva “katiuşe” trase în gol s-a ajuns la zeci de militari şi sute de civili şi copii ucişi. Lumea arabă stă să explodeze. SUA şi Israel au atins, la nivel planetar, cea mai joasă cotă de popularitate din istoria lor. ▪ În România un nou sondaj arată un paradoxal scor în disputa DA-PSD-PRM + restul. Explicaţia celor peste 44% ai PD + PNL nu stă însă în bravura democraţilor şi a liberalilor ci în “performaţele” constant rele ale PSD: lumea nu iartă social-democraţilor (aşa zişi...) povara sindromului “mătuşa Tamara” - mai ales că deputatul Adrian Năstase a început din nou să ridice glasul - nici milioanele (de dolari...) strânse cu trudă de baronul Dan Ioan Popescu şi nici prea îndelunga tăcere-vinovată? - a fostului preşedinte Ion Iliescu, “păstorul” celor doi. Alegerea popularilor Sorin Oprescu şi Marian Vanghelie în fruntea PSD-iştilor bucureşteni mai poate schimba câte ceva - dar cine ştie cât? Surprinzătoare scăderea PRM - eu însă îi prevăd scor bun la următoarele alegeri - şi normală prezenţa lui Gigi Becali în plutonul fruntaş (cele 200 de case construite pentru nevoiaşi contează enorm în ochii săracilor!) ▪ Că România trebuie condusă de la poale - şi nu de la centru - m-am convins încă o dată, participând la sărbătoarea unei şcoli, din jud. Tulcea. La 125 de ani de la înfiinţare, şcoala arată splendit: terenuri de sport, mobilier nou în clase pentru cei 450 de elevi, laboratoare bine echipate, 28 de cadre didactice - amănunt important! - locuitori ai comunei, o bibliotecă impecabilă şi, deasupra, un primar al comunei, pentru care şcoala este prima lui grijă. Eu am propus elevilor, educatoarelor, învăţătoarelor şi profesorilor de acolo ca unitatea lor şcolară să devină “şcoală asociată UNESCO” şi le-am adus cadou, din partea Societăţii Române de Radiodifruziune, primele CD-uri din ceea ce va fi, în anii următori, marele şi nepreţuitul dar pe care Radioul public românesc îl va face Almei Mater: copierea “arhivei de aur” (de la discursurile lui Nicolae Iorga, la Educaţia muzicală, de la “Noapte bună, copii!”, la Teatrul Radiofonic) pentru toate, absolut toate şcolile României. Prin această adevărată democratizare a “culturii Radio”, spledida instituţie care este Societatea Română de Radiodifuziune îşi atinge astfel apoteoza. Îi mulţumim, pe această cale, tinerei preşedinte a instituţiei, dna Maria Ţoghină - dar cerem şi Societăţii Române de Televiziune să repete gestul colegilor de la Radioul public. La urma urmei, “averea” Televiziunii publice nu este nici a Consiliului de Administraţie al SRTV şi nici a redactorilor TVR, ci bun public. ▪ Închei cu câteva cuvinte despre fotbal. S-a încheiat C.M. - cu românii doar spectatori - şi a început Liga Naţională. Cu această ocazie vreau să-l felicit pe cel pe care îl consider performerul nr. 1 al sezonului fotbalistic trecut, tânărul antrenor Răzvan Lucescu. Şi îl felicit nu numai pentru parcursul echipei Rapid în Cupa UEFA (în semifinală, cred eu, cu jocul lor inteligent, rapidiştii s-ar fi descurcat în faţa englezilor) şi în campionatul naţional ci şi pentru inteligenţa, seriozitatea, bunul simţ, fair play-ul şi felul civilizat în care se poartă. Un adevărat exemplu de sportiv şi de vedetă - în sensul bun - care se adaogă galeriei de mari domni ai fotbalului nostru: Emeric Jenei, Anghel Iordănescu, Gheorghe Hagi, Gică Popescu, Ladislau Bölöni. Cornel Dinu. Şi, desigur, Mircea Lucescu, excelent “ambasador” al ţării noastre în Italia, Turcia, Ucraina. Ce frumos să poţi spune, cu privire, la Răzvan Lucescu: “aşchia nu sare departe de pom” ...