Astăzi, se împlinesc 73 de ani de la înfiinţarea Protecţiei Civile în România, structură aflată acum ca parte componentă a Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă. Protecţia civilă a luat fiinţă în anul 1933, la 28 februarie, sub denumirea de "apărare pasivă contra atacurilor aeriene", având rolul de a limita efectele bombardamentelor. Această activitate a continuat, mult mai bine organizată, şase ani mai târziu, când se promulga "Legea pentru apărarea antiaeriană activă şi pasivă a teritoriului". În anul 1952, s-a înfiinţat "Apărarea Locală Antiaeriană", devenită, în anul 1978, "Apărarea Civilă", perioadă în care sunt emise câteva decrete privind asigurarea intervenţiei în caz de accident nuclear, prevenirea, limitarea şi înlăturarea urmărilor dezastrelor sau incendiilor. Din 1978, apărarea civilă devine parte componentă a sistemului de apărare naţională, iar Ministerul Apărării Naţionale devine conducătorul unic al aplicării măsurilor de protecţie a populaţiei şi a bunurilor materiale. Tot atunci s-au constituit state majore şi comisii de specialitate, precum şi formaţii de apărare civilă şi se stabilesc formele şi metodele de pregătire de profil, prin exerciţii de alarmare publică. În 1996 a fost adoptată "Legea protecţiei civile", pe baza căreia s-a structurat protecţia civilă pe plan departamental şi local, care s-au unit în 2004 cu brigăzile de pompieri, într-o singură instituţie: "Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă" (ISU), menit să organizeze acţiuni de prevenire şi de salvare în caz de dezastre, calamităţi, incendii etc. De la înfiinţarea ISU "Crişana" Bihor, echipajele de intervenţie au acţionat în 160 de cazuri de inundaţii, în alte 45 de asanare a terenului de muniţie neexplodată, în trei alunecări de teren şi cinci poluări accidentale.