Sâmbătă, 24 Noiembrie, s-au împlinit 125 de ani de la naşterea marelui luptător pentru unitatea naţională, avocat dr. Nicolae Bolcaş. Desigur, atunci când ne referim la viaţa şi activitatea lui Niciolae Bolcaş, constatăm că nu putem omite împletirea destinului său tragic cu cel al fruntaşului românilor beiuşeni, avocat dr. Ioan Ciordaş, cei doi fiind camarazi de luptă şi înfrăţiţi prin martiriul lor pe altarul unităţii naţionale.

Dr. Nicolae Bolcaş s-a născut la 24 noiembrie 1882, a Remetea. Vioi, fire deschisă, îndatoritor şi, de multe ori, de o francheţe crudă. Încă de mic dovedea independenţă în gândire şi acţiune, voinţă tare şi era stăpânit de frumoase sentimente româneşti, într-o măsură cum rar se întâlnea la elevii de liceu. Terminând liceul la Beiuş, se înscrie la Universitatea din Cluj şi, după ce ia doctoratul în ştiinţe juridice şi diploma de avocat, deschide, în 1912, un birou avocaţial în casa unchiului său, Teodor Cristea din Beiuş. Prin el, Beiuşul câştigă o forţă nouă, deodată trece în primul rând al luptătorilor pentru redeşteptarea conştiinţei naţionale. Dr. N. Bolcaş, om dintr-o bucată, nu cunoştea ce e teama în faţa adversarului. Îşi apăra principiile şi părerile lui cu o hotărâre vrednică de admirat, iar faţă de duşmanii neamului avea un sarcasm uluitor. Din războiul mondial s-a întors teafăr acasă, aşteptând cu nerăbdare praznicul cel mare al neamului. A luat parte la toate actele revoluţionare româneşti. Străbătea satele cu drapelul românesc în mână, ca un apostol fără prihană, pentru a spune tuturor că tricolorul nostru va aduce mântuirea neamului. Nicolae Bolcaş a fost unul dintre membrii delegaţiei beiuşene care a participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918. După reîntoarcerea în Beiuş începe drama. Beiuşul este ocupat de o bandă de criminali secui conduşi de căpitanul Verböczy, iar Nicolae Bolcaş este ridicat de acasă, împreună cu Ioan Ciordaş, în noaptea de 3/4 aprilie 1919. Cei doi sunt duşi cu un tren special spre satul Lunca unde sunt mutilaţi cumplit - li s-au scos ochii - şi aruncaţi într-o groapă săpată în albia pârâului Vărzarilor ce trece prin satul mai sus menţionat. Trupurile sfârtecate ale celor doi martiri români au fost exhumate după eliberarea pentru vecie a acestor ţinuturi prin eforturile şi jertfa bravei armate române, aduse la Beiuş şi înmormântate cum se cuvine. Referitor la ziua neagră a înhumării martirilor Beiuşului, dr. Constantin Pavel scria: „Şi în amurgul unei sumbre seri de primăvară, la 25 aprilie 1919, adânc îndureraţi aşezarăm sub glia rece, de lângă biserica din deal, o parte din sufletul şi fiinţa noastră. Exhumaţi şi agnoscaţi (identificaţi - n.n.) cei doi martiri, Vineri după Paşti, sunt aduşi la Beiuş, petrecuţi de lacrimile satelor şi de jeluirea clopotelor. Două coşciuguri de metal îşi fac intrarea zguduitoare de inimi în Beiuş şi în ele osemintele fără viaţă ale celor doi advocaţi români, dr. Ioan Ciordaş şi dr. Nicolae Bolcaş". Întru cinstirea memoriei celor doi martiri ai românismului, la 6 iunie 1935, a fost dezvelit un monument în centrul oraşului din care, actualmente, se mai păstrează soclul, în timp ce placa reprezentându-i pe dr. I. Ciordaş şi dr. N. Bolcaş şi statuia de bronz de deasupra sunt de dată recentă. Tot ca semn al recunoştinţei eterne, două dintre şcolile urbei de pe Crişul Negru îi au ca patroni spirituali pe cei doi Martiri ai Neamului, liceul pedagogic stând sub umbra ocrotitoare a lui Nicolae Bolcaş.