Criza economică nu putea găsi clasa politică într-o stare mai imbecilă decât cea din ultimii doi ani, şi anume de campanii electorale interminabile. Patru campanii electorale în doi ani, şi în ce ani, de maximă precaritate economică. Nemaivorbind de faptul că unele dintre aceste alegeri au trebuit să se desfăşoare după legi stupide.



