? Nu sunt adeptul exceselor în politică. În spiritul democraţiei liberale, sunt adeptul toleranţei. Declaraţia lui Marko Bela, vicepremier al României, prin care cere autonomie teritorială, depăşeşte limitele toleranţei. Politicienii care îl scuză şi îi trec cu vederea lui Marko aceste pretenţii greşesc. Teama de a nu fi taxaţi drept extremişti îi îndeamnă la tăcere. O tăcere vinovată şi laşă. Adevărul este că mulţi nu sunt capabili să-i explice lui Marko Bela că UE promovează şi încurajează autonomia locală şi nu cea teritorială. Autonomia locală înseamnă dreptul şi capacitatea autorităţilor locale de a gira treburile publice ale comunităţilor, dispunând de resurse financiare suficiente. De aici, conceptele de subsidiaritate, descentralizare etc. Autonomia teritorială pe criterii etnice nu are nicio legătură cu autonomia locală. Este un "concept" parşiv, folosit de unii lideri ai UDMR, care profită de ignoranţa politicienilor din celelalte partide. Nu spun politicieni români, pentru că nu privesc problema din punct de vedere etnic. O discut din perspectivă democratică şi constituţională. Oradea este un model de convieţuire între români şi maghiari. Nu am auzit, din păcate, niciun politician orădean dând o replică pertinentă nesăbuitei propuneri a lui Marko Bela. ? Cei care cred că Traian Băsescu a nominalizat la conducerea SRI un reprezentant al PSD, animat de convingeri democratice, sunt ori proşti, ori naivi. "Sistemul ticăloşit", căruia Băsescu, în campania electorală, îi promitea ţepe, a primit cadou şefia celui mai important serviciu de informaţii. În fruntea "SIE" a fost instalat pămpălăul Claudiu Săftoiu, care nu are alt merit decât acela de a-l asculta orbeşte pe Traian Băsescu. Oamenii lui Băsescu, oameni de paie! "Înţeleptul" Boc, care turuia pe toate posturile de televiziune că PD nu va colabora niciodată cu PSD, spune că "nominalizarea parlamentarului PSD pentru şefia SRI deschide nişte punţi între Putere şi Opoziţie." Mare e grădina lui Dumnezeu, şi mulţi Boci sunt în ea! ? PNL continuă seria greşelilor. Dacă se vor lăsa, în continuare, prostiţi şi amăgiţi de Băsescu, liberalii îşi vor merita soarta. Lipsa de identitate este cel mai mare pericol care pândeşte PNL. Nu înţeleg de ce se încăpăţânează să rămână într-o Alianţă, care de fapt e moartă în realitate. Interesul lui Băsescu este să-i ţină captivi, într-un con de umbră, pe liberali, promiţându-le egalitate pe listele parlamentare. În acest timp, Băsescu urzeşte, împreună cu PD, planuri secrete, iar când vor veni alegerile, liberalii vor rămâne cu ochii în soare. ? Am trăit mult în lumea liberală. Cei mai "ai dracului" erau cei care acum sunt deconspiraţi ca foşti informatori. Ioan Ghişe avea cel mai virulent discurs anti-securitate. În orice intervenţie publică acuza faptul că securiştii conduc România. Titu Gheorgof, un mediocru, ajuns din întâmplare deputat, se credea un reper moral. Despre Mona Muscă, ce să mai vorbim. Am arătat doar câteva exemple, de politicieni prefăcuţi, care au reuşit să inducă în eroare electoratul, ani de zile. Dacă PNL nu va merge până la capăt cu reforma morală, va însemna că, la rândul său, s-a prefăcut că vrea curăţenie în clasa politică. ? Umor involuntar la Sommet-ul Francofoniei. Preşedintele de la "Golden Blitz", Traian Băsescu, traducând mot a mot urarea românească "bun venit", s-a adresat partcipanţilor cu "bon veniu". Mai bine le spunea: hă, hă, hă! Intraductibil. Premierul canadian a spus că Traian Băsescu este premierul României. Preşedintele Franţei, Jacques Chirac, s-a prefăcut că-l ascultă pe Băsescu, care vorbea în limba română. Băsescu a fost singurul preşedinte al unei ţări francofone care nu vorbea limba franceză. ? Cozmin Guşă - omul partid - un oportunist care se visează preşedintele României. Cel care pozează în campionul deconspirării informatorilor este cel mai bun prieten cu fostul şef al Securităţii, Iulian Vlad. Guşă este un mic trepăduş, manipulat de securişti vicleni. ? Sunt la modă excursiile politice. Roiuri de politicieni bihoreni au vizitat America. Nu pun la îndoială bunele intenţii ale unora de a se adăpa cu seva democraţiei americane. Mi se pare, însă, că, înainte de a avea conotaţie politică, deplasările au o conotaţie religioasă şi electorală.