Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a fost unul dintre martirii credinţei creştine, care a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305 d.Hr.). S-a născut într-o familie nobilă de macedoneni din Tesalonic, fiind crescut şi botezat în religia creştină a părinţilor săi. Datorită calităţilor sale, împăratul Diocleţian şi asociatul său la domnie, Maximian Galeriu, l-au numit guvernator al Tesalonicului. El a cârmuit cu pricepere poporul, încercând totodată să promoveze ideile creştine, mărturisindu-şi de mai multe ori, public, credinţa creştină. Vestea că guvernatorul este creştin a ajuns la urechile împăratului, care a ordonat să fie aruncat în închisoare, crezând că, în timp, se va lepăda de credinţa sa. În temniţă, însă, Dimitrie a continuat să se roage la Dumnezeu. Sfântul Dimitrie a murit fiind străpuns cu suliţe, iar la 26 octombrie 413 d.Hr., moaştele sale au fost aşezate în noua biserică din Tesalonic. Când au fost scoase din mormânt, au fost găsite întregi şi neputrezite. Din ele a curs mir cu miros plăcut, de care s-a umplut tot oraşul, iar mulţi bolnavi care s-au atins de ele s-au vindecat.