Ne pasă tuturor de copiii nimănui? Rezolvarea situaţiei copiilor aflaţi în situaţii dificile este, după cum se ştie, una din condiţiile impuse României de Uniunea Europeană în procesul de integrare în Comunitatea Europeană. Dacă grija faţă de copii nu ne-a mobilizat până acum, măcar animaţi de interese politice şi presaţi de alţii să facem un gest de asumare morală şi civică. Reintegrarea socială a copiilor străzii este un demers de lungă durată, desigur, dar prevenirea ajungerii copiilor în stradă trebuie sa fie un obiectiv la timpul prezent continuu. Copiii nimănui Copiii străzii, imagine devenită cartea de vizită a României în Europa, sunt o prezenţă cotidiană, care pe unii îi revoltă, însă pe cei mai mulţi îi lasă indiferenţi. Obişnuiţi să asocieze o zi internaţională cu o sărbătoare, mulţi dintre concetăţeni au considerat cel puţin straniu că există o zi internaţională pentru această categorie socială. "Pentru ce o zi a copiilor străzii? Cum rezolvă o zi internaţională situaţia acestora?", se întreabă Valeria Stoica, muncitoare. Dar oare s-ar putea rezolva într-o singură zi ceea ce nu s-a făcut în zece ani? 21 martie ar trebui să readucă în conştiinţa comunităţii responsabilitatea fiecăruia dintre noi asupra respectării drepturilor fundamentale ale copiilor, fie ei ai noştri sau ai celor care nu i-au dorit. Ziua copiilor străzii este un prilej de a încerca demontarea unei atitudini de pasivitate civică, de a ieşi din inerţia şi criza de soluţii în care ne aflăm de peste 10 ani. O zi a copiilor care trăiesc pe stradă poate fi considerată o invitaţie la reflecţie, la autocontrol, cel puţin al limbajului, făcându-se apel la capacitatea de înţelegere umană că dincolo de etichete ("aurolac", "boschetar", "păduchios") se află fiinţe cu dureri, sentimente, speranţe asemănătoare cu ale tuturor oamenilor. Fiinţe care au nevoie nu numai de ajutor material, medical, psihologic, dar şi de acceptarea şi dragostea semenilor lor. Peste 6.000 de oameni ai străzii, în evidenţa ASCO În momentul de faţă, la nivel local, în baza de date a Administraţiei Sociale Comunitare Oradea sunt cuprinse peste 6.000 de persoane (adulţi şi copiii), care, fie au fost găsiţi cerşind pe raza urbei, fie provin din familii dezorganizate şi, din diferite motive, au ajuns în stradă. Dintre aceştia, în urma acţiunilor de strângere a cerşetorilor şi a persoanelor fără adăpost organizate de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor (DGASPC), în colaborare cu ASCO, Poliţia Municipiului şi RA OTL, peste 1.000 au fost copii, aproximativ 160 provenind din diferite instituţii de ocrotire socială din municipiu, iar restul din sânul familiilor naturale.