* Cota de lapte nu trebuie confundată cu cotele agricole din perioada comunistă. Ea nu obligă la nici un impozit. * Cota de lapte se acordă gratuit producătorului , o singură dată. Orice persoană care a obţinut cotă de lapte poate dispune de aceasta cum doreşte: o poate vinde, o poate închiria, o poate lăsa moştenire, poate face conversie de la vânzări directe la livrări şi invers. * Cota de lapte se obţine pe bază de cerere, iar termenul limită de depunere a cererilor este 31 octombrie 2006. Cota de lapte este cantitatea fizică de lapte, cu procentul de grăsime aferent, atribuită statelor membre ale Uniunii Europene, ca mijloc de gestionare a producţiei de lapte şi produse lactate în interiorul pieţei unice europene. Astfel, fiecare stat membru UE, iar de la 1 ianuarie 2007 şi România va fi stat membru al UE, deţine o cotă naţională de lapte (cantitatea de lapte şi produse lactate ce poate fi comercializată de către producătorii de lapte pe parcursul anului cotei de lapte). Cota naţională de lapte atribuită României, începând cu 1 aprilie 2007, este de 3,057 milioane tone, din care 1,093 milioane tone lapte livrat pentru procesare şi 1,964 milioane tone lapte pentru vânzări directe (pe piaţă). Această cantitate totală (naţională) de lapte însumează, şi nu poate depăşi cât s-a stabilit, cotele individuale repartizate producătorilor de lapte. Producătorul, pentru a obţine cota de lapte trebuie să depună o cerere la centrul teritorial zonal al Unităţii de Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie (UARZ) Bihor sau direct la UARZ, sediul fiind în Oradea. Termenul limită de depunere a cererilor este 31 octombrie 2006. Această cotă individuală de lapte are două componente: lapte pentru livrare la procesatori şi lapte pentru vânzare directă, pe piaţă. În cota individuală nu se include laptele pentru consumul propriu (al familiei producătorului) şi nici laptele destinat alăptării viţeilor. Cota individuală de lapte se acordă o singură dată şi în mod gratuit. Deţinător al cotei de lapte poate fi oicare producător care obţine, prin mulgerea vacilor pe care le are, o producţie de lapte pe care doreşte să o vândă fabricilor de procesare sau direct consumatorilor (pe piaţă, la poarta fermei sau la vecini) şi care dovedeşte că a realizat acest lucru în perioada de referinţă (1 aprilie 2005 - 31 martie 2006). Cel care nu va avea cotă de lapte este excus din sistemul de predare a laptelui la procesatori şi nu va putea să-şi valorifice produsul, conform regulilor stabilite prin cota de lapte, orice activitate de comercializare devenind ilegală. Cât priveşte situaţia la nivel de judeţ, până acum au fost depuse cereri din partea a 99 de exploataţii agricole, pentru livrare lapte la procesatori, iar pentru vânzări directe de lapte (pe piaţă) sunt 7.417 cereri. În baza acestor date prezentate de dna. ing. Ana Lazăr, consilier superior la Biroul Judeţean al Departamentului de Administrare a cotei de lapte Bihor, rezultă, deocamdată, că, prin însumare, solicitarea cotei de lapte, la nivel de judeţ, a ajuns la 34.840.900 kg. (prin calcule specifice se fac raportări, ca unitate de măsură, şi în litri de lapte). "Ceea ce există acum, la nivel de judeţ, este o situaţie nemulţumitoare, punând în calcul că sunt 32.458 de exploataţii de vaci, dar mult prea puţini producători care au solicitat cotă de lapte. Producătorii manifestă reticenţă, interpretând greşit rolul acestei cote de lapte", a menţionat d-na, Ana Lazăr. Din datele prezentate (ieri) sunt localităţi (aici e necesară şi impllicarea primăriilor) în care nici un producător nu a solicitat cota de lapte, deşi au exploataţii de vaci: Aleşd, Beiuş, Borş, Bratca, Brusturi, Cărpinet, Cherechiu, Copăcel, Cristior, Curtuişeni, Lugaşu de jos, Nucet, sălard, Tarcea, Tărcaia, Tileagd, Tulca, Viişoara. De reţinut că nu se mai poate obţine cotă de lapte după data de 31 octombrie 2006, decât în condiţii excepţionale, iar ignorarea intrării în sistemul cotei de lapte afectează atât producătorul, cât, pe ansamblu, judeţul Bihor, când este inclus ca furnizor de lapte în cota naţională.