Situaţia este tulbure, cu iz de naftalină şi perspectivă (post)electorală Prin luna septembrie a anului 2002, Prefectura Bihor primea din partea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei avizul de principiu pentru amenajarea unui număr de trei parcuri industriale în judeţul Bihor. Acestea erau localizate în municipiile Oradea şi Salonta şi în comuna Borş. Perspectivele erau clare, viziunile, cum s-ar zice, îndrăzneţe. Privite în zare, cu mâna streaşină la ochi, parcurile păreau că-şi alungesc spre cer coşurile halelor de producţie , în timp ce căile de acces emanau spre porţile vamale ale ţării şiruri de caravane cu produse finite. Cele trei localităţi blagoslovite cu parcuri industriale revigorau pe zeci şi zeci de hectare, pe verticală şi pe orizontală, pulsând spre zonele citadine avantajele plus-produsului societăţilor comerciale. Parcurile industriale se voiau izvorul binefacerilor materiale pentru mii şi zeci de mii de citadini care, rămaşi în căutarea locurilor de muncă, afluiau spre aceste zone urbane, central- periferice. Timp de doi ani de zile , o linişte grea s-a aşternut peste zona parcurilor industriale, cufundându-le într-o adâncă nemişcare. Pierdute din vizorul factorilor de la centru, peste hectarele perimetrate de consiliile locale respective au început a da buruienile. Plăpândele iniţiative sucombau înainte de a prinde necesara gură de oxigen pentru a scoate capul din bălării. Pentru încă o lună-două-trei, pentru încă un an-doi, parcul industrial cădea pradă coclelii şi ruginei. De ce tocmai acum, de circa o săptâmână, revenise în atenţia conducerii centrale problema parcurilor industriale? Nu putem şti cu siguranţă. Ceea ce putem spune, cu certitudine, este că momentul se dovedeşte cât se poate de neprielnic. Dar de ce oare? Ce aflăm despre Parcul Industrial din Oradea? Aflăm că a fost stabilit terenul destinat acestui parc, în suprafaţă de 69,80 ha, şi că proprietarul terenului este atât Consiliul Municipal, cât şi persoane fizice şi juridice sub forma de proprietate privată. Evident, aceste amănunte, inclusiv faptul că se intenţiona colaborarea cu investitori din Austria , erau de strictă actualitate prin septembrie 2002. De atunci încoace, alte noutăţi în afară de faptul că terenul este liber de orice sarcini, că nu face obiectul unor litigii privind situaţia sa juridică şi mai ales privind faptul că încă nu s-a constituit societatea care va administra parcul, deci alte noutăţi nu sunt. Să aruncăm o privire şi în ograda Parcului industrial din Salonta şi să vedem ce ne spune primul ei gospodar, primarul Todor Albert: "Dacă, iniţial, parcul nostru măsura cam 30 de hectare, după ce consilierii l-au luat în dezbatere, au mai rămas cam 10 hectare. Li s-a părut lor că poate fi mai bine gospodărit, probabil. Pe lista de investiţii a anului 2003 au fost incluse studii geo, lucrări de ridicări topografice, dezmembrări?. Şi nici Parcul industrial din Salonta nu mai abundă în alte noutăţi. Şi nici perspective imediate nu se întrevăd, susţine primarul. Pentru că, până la momentul constituirii noului Consiliu Municipal şi până când el va începe să lucreze, vor mai trece cel puţin două-trei luni. Poate aşa, cam pe la toamnă, prin septembrie, când se vor împlini exact doi ani de nemişcare de la ultima... suflare. Doar o vorbă şi despre Parcul Industrial Borş: deşi pare cel mai avansat, primarul Geza Batori pare la fel de descurajat de evoluţia lucrurilor: ?Nu întrevăd nimic semnificativ în bunul mers al parcului nostru industrial?!.