Întrebarea care ni se punea cel mai des când eram copii era "Ce vrei să te faci când vei fi mare?". Răspunsul era foarte simplu: medic sau profesor. Acum însă este foarte greu să dăm un răspuns. S-au schimbat multe, opţiunile sunt numeroase, iar tânărul este confuz. Adesea, absolventul de liceu face greşeala de a se lăsa influenţat de opiniile familiei sau ale prietenilor atunci când decide ce facultate să urmeze. Alegerea facultăţii este foarte importantă, pentru că de ea depinde viitorul nostru, împlinirea noastră pe plan profesional. De aceea, sfatul meu pentru toţi tinerii este să îndrăznească să devină ceea ce sunt!", aşa cum spunea şi Andre Gide. Alege tu facultatea pe care să o urmezi, care să te reprezinte. Îndrăzneşte să ai încredere în tine şi în alegerile pe care le faci! Multă baftă! "Liceul - cimitir al tinereţii mele?" În ceea ce-l priveşte pe Bacovia, se pare că afirmaţia este adevărată. Atunci când ne amintim de anii de liceu, pe cei mai mulţi dintre noi îi cuprinde sentimentul de nostalgie. Acei patru ani în care am învăţat, am copiat, am chiulit sau am mers dimineaţa devreme la şcoală pentru a mai copia o temă de la colegi, sunt anii după care tânjim. În timpul liceului ne-am format personalitatea, am învăţat ce înseamnă prietenia adevărată sau trădarea, am învăţat să fim solidari... Însă cel mai aproape de sufletul nostru este ultimul an în care am încercat să profităm de orice clipă petrecută în şcoală alături de colegi şi de profesori. Eram fericiţi, deşi ne aştepta un examen foarte greu. În clasa a XII-a am devenit mai uniţi, mai toleranţi, ne-am distrat de minune la Balul Majoratului şi la banchet şi... am vărsat multe lacrimi la despărţire. Atunci, am simţit cu toţii un gol în suflet, am fost dezorientaţi. Ne era frică de ceea ce avea să urmeze, de necunoscut, de schimbare. Liceul nu este un "cimitir", ci o grădină plină de flori, care vor înflori datorită grijii şi iubirii grădinarului: PROFESORUL.