Subîntitulată "Geografie, istorie, etnografie, tradiţii populare, monumente", lucrarea coordonată de Aurel Chiriac şi regretatul istoric Liviu Borcea reprezintă o contribuţie esenţială în activitatea destul de anevoioasă a consemnării a unei lumi rurale cu abisurile şi culmile sale, lume tot mai aproape de momentul în care satul tradiţional va fi regăsit doar în cărţi şi muzee. Câteva aşezări de pe cursul mediu al Crişului Repede se pot mândri cu recente sinteze tipărite în care oamenii de altădată readuc în memoria noastră farmecul, romantismul şi chiar idilismul unităţii satului românesc, a unei strânse comuniuni locale a indivizilor prin cultura realizată de marii anonimi ai acestor locuri. O asemenea lucrare este monografia Vadului. Foarte recent s-a tipărit şi Valea Iadului. O monografie a comunei Bulz, de M. Blaga şi O. Blaga; în anul 2000 Ioan Todoca tipărea Monografia oraşului Aleşd, iar în 1998 un colectiv de cinci persoane, coordonat de Liviu Borcea şi Ioan Ţepelea, scotea de sub tipar cartea Cuprins din necuprins..., monografie istorică a satului Beznea; în 1994 Liviu Borcea şi Petru Mihancea au sistematizat documente de arhivă în Cetea - un sat pentru credinţă şi legea străbună. Recenta monografie la care ne referim se remarcă printr-o grafică deosebită începând cu coperta şi continuând cu iconografia, paginaţia şi corpul de literă. Lectura este plăcută, antrenantă şi bogată în informaţii. Dacă în prima parte prof. D. Jurcă ne oferă un "Cadru natural" complex, spectacolul principal, nemuritor fiind măreţia defileului Vad-Şuncuiuş, istoricul Liviu Borcea ne întoarce cu gândul şi mintea către finele sec. al XVII-lea, când se putea vorbi despre două aşezări Vadu-Crişului, continuând să străbatem ciudatul Ev Mediu, apoi vin eroii neamului din primul şi al doilea război mondial. Comunităţile religioase şi Şcoala constituie alte coordonate ale lucrării cu referire la satele Vad, Birtin, Topa de Criş şi Tomnatic. Cultura populară rurală, cu partea sa materială şi cea spirituală, prin condeiul avizatului folclorist Crăciun Parasca, este o dovadă certă a trecutului, uneori limpede, alteori viforos, al aşezărilor de pe Criş. Mărturiile sincere ale localnicilor sistematizate cu grijă şi acribie devin argumente clare ale continuităţii şi vechimii românilor pe cele două maluri ale Crişului Repede, dar şi buna convieţuire de-a lungul vremii a celor două etnii, română şi maghiară. Monumentele istorice, de arhitectură şi ale naturii sunt secvenţe nobile ale unei uriaşe tapiserii în care trecutul se îmbină cu prezentul spre a da speranţă viitorului. Închei cu vorbele domnului primar al Vadului, D. Cosma: "Dispunem acum de o carte a cărei lipsă o resimţeam şi de care ne bucurăm că, în sfârşit, există".