Profesorul universitar de București, Mircea Dumitru, noul ministru tehnocrat de la Educație a declarat că prioritatea sa este reducerea abandonului școlar din mediul rural. Plagiatele rămân problematice, iar strategiile Ministerului pe care-l conduce au la bază predicții publice învechite.

 

Nu sunt bani suficienți, iar problemele nerezolvate se tot adună în învățământ. Timpul e prea scurt până la alegerile politice, cand va fi numit, probabil, un alt șef al Educației. Ministerul rămâne. Mai e vacanța de vară sau vremea concediilor de odihnă. Unii par să rezolve diverse probleme, iar alții par să-și mai adauge o liniuță respectabilă la dosarul de angajare. Toată lumea muncește. Actualul ministru al Educației a predat cursuri studenților la București. Lumea spune că în Capitală se face școală mai bună și că sunt mai multe șanse să-ți găsești de lucru, dacă ai absolvit la București. Așadar, Școala de la București este mai avantajoasă decât şcoala de la Cluj, Oradea, Iași, Timișoara ș.a.m.d. Dar n-ar fi corect să se aranjeze aceste şcoli într-o ierarhie ori să se vorbească de existența lor, atâta vreme cât nu se impune acest lucru. S-au făcut niște clasamente internaționale cu universități, iar manualele după care se face corectura ad litteram la examenele pentru ocuparea joburilor la stat sunt cele de la București. Site-ul Educației se întreține tot la București, iar cifrele abandonului școlar arătate acolo sunt singurele care par să crească. Restul cifrelor statistice scad de la an la an: școlaritatea de toate felurile, finanțările de orice fel etc. Cu mici excepții, aflate încă în stadiul de promisiune, precum creșterile salariale ori revenirea la vechile școli de meserii, în funcție de piața muncii, cifrele sunt în scădere. Nu sunt bani destui, așa că devine important managementul școlar. De-acum se va pune insistent accentul pe calitate, în procesul de învățare. Pe profesori încă nu se pune accentul.

Inițial s-a vehiculat ideea că noul ministru se va ocupa prioritar de problema plagiatelor sau de învățământul preuniversitar. Acum, se dau doar asigurări că toate proiectele bune care au fost derulate până în prezent vor fi continuate. Se știe că problema plagiatelor are repercusiuni multiple, iar o generație tot mai ancorată la internet poate foarte ușor să cadă pradă ispitei copy-paste. În țările mai dezvoltate se descurajează vehement plagiatul, iar profesorii își anunță firesc învățăceii că originalitatea lucrărilor le este verificată și pe internet. Elevii sau studenții sunt invitați, înainte de a preda o lucrare, să se autoverifice mai întâi pe aceste site-uri. Există țări europene care au plătit mulți bani, în diverse proiecte, pentru construirea de site-uri anti-plagiat cu acces gratuit. La noi se percep bani.

Portalul Ministerului Educației Naționale a realizat un site anti-plagiat încă din 2014. Un site bine dotat cu software antiplagiat, care a fost făcut aproape integral din fonduri europene. Doar că acest site anti-plagiat a strâns până acum aproximativ vreo 30 de abonamente plătite anual, doar în mediul universitar. Mediul preuniversitar încă nu are dedicat un asemenea site. Studenții de la școlile cu abonamentele anti-plagiat plătite la zi sunt îndemnați să se autoverifice mai întâi pe alte site-uri gratuite, iar de vreo promovare la acest site încă nu se știe.        

Până una alta, CNATDCU rămâne oficial structura care va decide dacă o teză de doctorat a fost sau nu plagiată. Oricum, caracterul acestui tip de lucrări va rămâne public și cine dorește poate să consulte o lucrare de doctorat. Autorul poate oricând să-și multiplice lucrarea spre vânzare, căci are toate drepturile asupra ei. 

Cel mai bizar sentiment apare, însă, când se accesează de pe site-ul oficial al Educației documentul electronic cu Strategia Educației și Formării Profesionale, în perioada 2016-2020. Este un document public cu niște studii previzionale, realizate în anul 2011, cu estimări diverse până în anul 2020. Ați citit bine. Cu alte cuvinte, se pornește la drum, pe baza unor estimări învechite, care se mai fac și publice. Sau avem de-a face cu o nouă școală... școala curajului. Noroc că a început vacanța mare și că, în această perioadă, studiile previzionale nu-și au rostul. Absenteismul școlar devine legitim și chiar se impune după eforturile de învățare depuse. Apoi vin alegerile politice și se schimbă ministrul.