Liceul Teoretic "Lucian Blaga" deţine un nume de prestigiu pentru sufletele noastre, ale blagienilor. Este liceul-mamă pe ale cărui coridoare ne plimbăm în fiecare zi, dornici de a învăţa mai multe despre viaţă şi în ale cărui săli de clasă ne petrecem cei mai frumoşi ani din viaţă, în momentul potrivit, la locul potrivit, savurând fiecare vorbă, fiecare sfat al dascălilor, cufundându-ne într-o mare de tăcere şi ascultare. "Suntem mai mult decât o şcoală", suntem un colectiv unit, suntem tot ceea ce poate însemna o mare familie, mereu cu un pas înainte. Lucian Blaga, care se autodefinea în poemul "Autoportret" ca fiind "mut ca o lebădă", a reuşit, prin creaţiile sale, prin prestigiul şi frumuseţea profunzimii sale poetice şi filosofice, să "descrie", să "picteze" prin cuvinte esenţialul vieţii! A fost mereu un poet care a încercat să se autodepăşească, să atingă absolutul existenţial. A fost una din tâmplele cărunte de frumuseţe ale acestui neam. A absentat în lumea cuvintelor patru ani, dar a revenit pentru a completa pentru eternitate sensul poetic izvorât dintr-un suflet zbuciumat de căutare. "Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut aşa de mult să plângă şi nu au putut" (Lucian Blaga). Noi avem datoria şi imensa plăcere de a culege acele cuvinte, spuse sau nespuse, de a le plânge prin sufletul şi cuvântul nostru asemeni unei ofrande celor care l-au "tăcut", avem datoria de a "păşi în vârful sufletului" prin fiecare cuvânt dăruit de acest mare om omenirii, nouă înşine! Doar adevăraţii blagieni poartă in suflet spiritul Blaga! Blaga a fost un buchet de frumuseţe, iar noi suntem câteva din florile care vor rămâne mereu cu mireasmă de "Blaga"... !