Pe lângă modă cel mai controversat subiect este muzica. Pentru a ne forma o bază de cunoştinţe despre muzică i-am făcut o scurtă vizită bunului nostru prieten, DEX-ul. Acesta ne explică: „Muzica este arta de a exprima sentimente şi idei cu ajutorul sunetelor combinate într-o manieră specifică”. Aşadar, să o luăm pe rând: primul cuvânt care ne atrage atenţia este verbul a exprima, care ne îndeamnă la o acţiune. Următoarele cuvinte importante sunt sentimente şi idei, acestea sunt obiectele care trebuie exprimate. Dacă ne întoarcem puţin privirea spre Antichitate, vom vedea că prin muzică oamenii aduceau omagii zeilor, era un fel de a-şi exprima credinţa şi recunoştinţa faţă de aceştia. Continuând cu explicaţia dată de dicţionar, acesta ne spune că acţiunea de exprimare a sentimentelor se realizează cu ajutorul sunetelor combinate într-o manieră specifică. Iată că am ajuns la cea mai importantă parte a muzicii, şi anume sunetul. O grupare de sunete diferite şi/sau asemănătoare dau naştere unei melodii. Dar privind lucrurile din perspectiva fiecăruia, vom constata că sunetele ne însoţesc pretutindeni. Oamenii s-au folosit de sunete pentru a da naştere la melodii, care, la rândul lor, au rolul de „a vindeca” starea de spirit a fiecăruia, de a exprima prin sunet ceea ce nu poate fi redat prin cuvinte. Am vorbit mai devreme de Antichitate, oamenii acelor vremuri erau foarte factuali. Chiar şi muzica poate fi considerată una din faptele cele mai bine realizate de aceştia. Pentru unii aceasta reprezenta un moft, un lux, însă pentru alţii muzica însemna o modalitate de evadare din realitate. De-a lungul anilor, ca fiecare artă, de altfel, muzica s-a perfecţionat şi a creat o identitate fiecărui neam şi fiecărei clase sociale. Putem vorbi de genuri muzicale doar când ne referim la o anumită zonă a globului, deoarece în fiecare zonă aceasta s-a dezvoltat diferit, are ritmuri şi instrumente diferite. Muzica clasică este cea care a predominat o lungă perioadă de timp. Ea era foarte ascultată în special de familiile regale, de asemenea ea reprezenta un lux, iar regele apela adesea la muzicieni care să îi compună piese dedicate diverselor evenimente. Cel mai bun şi fidel prieten al muzicii este dansul. Acesta este reprezentarea practică a sunetelor, a ritmului. Legate unul de altul, ele nu pot fi despărţite. Trecând de la o vorbă la alta, nu de puţine ori am constatat că poţi face muzică din orice. Atunci, lăsând DEX-ul la o parte, încerc să personalizez definiţia muzicii, să o trec prin centrul meu de informaţii şi percepţii (creierul). După un moment de gândire, am găsit ceea ce căutam, şi anume o definiţie proprie: muzica este arta născută din jocul sunetelor. Aceasta este definiţia mea, însă sunt convinsă că fiecare persoană percepe în felul ei muzica. Privind din altă perspectivă, melodiile pot avea o influenţă atât pozitivă, cât şi negativă. Poate determina stilul de viaţă şi comportamentul ascultătorilor. Pentru unii muzica este ca un drog, fără de care nu pot trăi, pentru alţii înseamnă o afacere, iar pentru restul este pasiune, refugiu şi formă de exprimare. Muzica se divide în genuri muzicale. Aceste genuri muzicale reflectă cultura fiecarei ţări. În România muzica populară este emblema ţării. Deşi renegată de mulţi tineri, aceasta se menţine pe linia de plutire. Muzica populară reflectă cultura şi obiceiurile noastre, alături de dansurile specifice. Ele sunt cartea noastra de vizită. Oricare ar fi părerea dumneavostră, cert este că muzica ne influenţează în diferite moduri, dar întotdeauna ne înţelege stările interioare, sentimentele.