La puţine turnee finale favorita caselor de pariuri şi-a atins atât de lejer obiectivul. Chiar dacă a avut ceva emoţii în semifinala cu Portugalia, câştigată în prelungiri, Franţa a meritat calificarea în ultmul act şi apoi succesul final, contra echipei Spaniei. Cu o linie de mijloc alcătuită din Platini, Giresse, Fernandez şi Tigana, naţionala cocoşului galic a fost de departe cea mai bună echipă din competiţie.

Desemnată drept gazdă a întrecerii, Franţa n-a jucat în preliminarii, dar a pregătit perfect turneul final. Succesul francezilor a venit oarecum logic, încununând fotbalul spectaculos prestat de una dintre cele mai frumoase echipe din istoria modernă a soccerului. Turneul final din Franţa a însemnat şi prima prezenţă la marele bal a naţionalei tricolore, calificată dintr-o grupă de foc, cu Italia, campioana mondială, Suedia şi Cehoslovacia. N-a fost o prezenţă fastă pentru naţionala pregătită la acea vreme de Mircea Lucescu, dar era prima ieşire în lumea bună, un semnal ce prefigura apariţia altei generaţii de aur, cea din anii 90, cu Hagi la timonă. Revenind la parcursul viitoarei campioane europene, aceasta a început cu o victorie în grupă (1-0 cu Danemarca, gol Platini), a spulberat apoi Belgia (5-0) şi a trecut apoi cu 3-2 de Iugoslavia, după un meci foarte spectaculos. Semifinalele competiţiei au fost Franţa - Portugalia şi Danemarca - Spania. Jocul cu lusitanii a constituit un veritabil examen al valorii pentru Platini şi compania, care au avut destule emoţii până la obţinerea victoriei şi a calificării. După 90 de minute, tabela indica 1-1, dar, în prelungiri, decarul naţionalei Franţei şi al lui Juventus Torino şi-a etalat din plin clasa, înscriind golul decisiv în minutul 119, astfel că trupa din Hexagon s-a impus cu 3-2. Nici cealaltă semifinală n-a fost scutită de suspans, după un joc plin de faze spectaculoase şi execuţii de rafinament, învingătoarea fiind decisă la penalty-uri, unde norocul a fost de partea ibericilor. Finala de pe Parc de Prince a arătat o echipă a Franţei imposibil de învins, golurile lui Platini şi Bellone consfinţind triumful unei generaţii de excepţie, care n-a reuşit să se impună la Cupa Mondială, dar s-a acoperit de glorie la competiţia europeană. Echipa turneului: Schumacher - Domingos, Förster, M. Olsen, Brehme, Chalana, Giresse, Tigana, Arnesen, Platini, Völler.