"Fă cum îţi place" sau "Fă cum vrei" - aşa îmi răspund părinţii când trebuie să iau vreo decizie şi îi întreb dacă sunt de acord cu hotărârea mea. De ce-mi răspund aşa? Nu pentru că ar fi nişte părinţi denaturaţi şi nu le pasă de mine, din contră, sunt un copil dorit, iubit, dar îmi spun asta pentru că ştiu că, indiferent de ce mi-ar zice ei, tot cum vreau eu fac şi nu bag în seamă cele spuse de ei. Sunt o adolescentă încăpăţânată ("Eşti leită taică-tău", îmi reproşează ades mama, când vede că dacă mi-a intrat o idee în cap nu mi-o mai poate scoate - biata mamă, câte trebuie să-ndure!) şi rebelă ("De ce nu poţi fi cuminte ca frate-tău? Mereu trebuie să faci tu pe rebela" - mda… aţi ghicit, ăsta e tati care vrea să fiu cuminte, să învăţ bine şi, desigur, să fiu devreme acasă), iar părinţii mei au fost nevoiţi să se obişnuiască cu ideea că aşa mi-e firea. Fă cum îţi place… dar, totuşi, ce-mi place? Să vedem… Îmi place viaţa de adolescent, îmi place să ies cu prietenii, s-ascult muzică, să dansez, să mă distrez, să joc baschet, să citesc şi… şcoala! Da, îmi place la şcoală! Sunt la un liceu bun, cu pretenţii, şi am profesori unii mai exigenţi, alţii mai indulgenţi, iar elevii - în ciuda a ceea ce se spune despre noi - sunt de treabă şi majoritatea fără fiţe (ei, nah, nu există şcoală fără "vedete"!), formând o atmosferă prietenoasă şi destinsă. Îmi place că în pauze avem muzică şi profesorii nu ne "mănâncă" pauzele. Notele se dau pe merit, nu contează statutul social, ci cunoştinţele tale ca elev. De anul trecut s-au introdus uniforme în şcoala noastră şi lumea ne recunoaşte pe stradă. Nu-mi place atitudinea oamenilor cărora li se pare ciudat când văd elevi în uniforme şi ne arată cu degetul. Dacă noi avem o ţinută vestimentară impusă la şcoală nu înseamnă că am aterizat de pe Marte, suntem pur şi simplu nişte adolescenţi normali care merg la cursuri şi nu pe lângă şcoală! În liceul nostru, activităţile extraşcolare sunt ca la ele acasă! În cadrul şcolii noastre se desfăşoară diverse asemenea activităţi, astfel încât fiecare elev ia parte din proprie voinţă la una sau mai multe acţiuni intreprinse. Oricine poate să aleagă ce-i place şi să aprofundeze în studierea hobbyului său în diverse cluburi de specialitate înfiinţate: clubul de limba engleză, de istorie sau cel de dans coregrafic sau de pictură, revista şcolii etc. Mă bucur că profesorii ne pregătesc temeinic pentru concursuri şi învăţăm logic, nu tocim aşa cum au tendinţa s-o spună mulţi. În liceul nostru, învăţarea merge pe cale logică, nu mecanică, profesorii explică pe-ndelete până când înţeleg toţi. Îmi place că se organizează excursii destul de des şi că se fac petreceri şi competiţii pentru diverse ocazii: Halloween, Balul Majoratului, de Crăciun, Carnavalul Prăjiturilor, ziua bunicilor etc. Suntem o şcoală profund marcată de ceea ce se petrece în jurul nostru şi încercăm să fim un bun exemplu pentru ceilalţi, implicându-ne cu trup şi suflet în acţiunile de voluntariat. Iubim natura, oamenii şi tot ce ţine de frumos, lucru care reiese şi din acţiunile noastre. Mi-ar plăcea, totuşi, să mergem la şcoală pe ora 10 (copiii cresc dimineaţa) şi să nu ni se dea de învăţat acasă, să nu primim teste. Ar fi plăcut dacă elevii şi profesorul ar sta în cerc, ca în jurul unei mese rotunde, şi să discute liber la orele de literatură şi de limbi moderne. Elevii să fie împărţiţi pe grupe, în funcţie de capacitatea intelectuală, şi fiecare să înveţe ce materii vrea. Cursurle să se ţină de luni până vineri, între orele 10:00 - 15:00. Mă nemulţumeşte faptul că când olimpiadele şcolare, concursurile sunt programate în aceeaşi perioadă de timp, astfel încât cel care vrea să participe la cât mai multe de astfel de competiţii nu are timpul necesar să se pregătească. Aceste activităţi extraşcolare ar trebui anunţate din timp (şi nu cu o săptămână înainte, aşa cum adesea se întâmplă la unele şcoli) şi să se dea o bibliografie din care concurentul să înveţe. Ar trebui să se organizeze mai multe concursuri bazate pe munca de echipă, căci trăim într-o societate individualistă, în care fiecare om, pe zi ce trece, devine tot mai egoist şi uită cât de bine e să ai un prieten lângă tine. Mi-ar plăcea să trăiesc într-un mediu curat şi sănătos, populat de oameni cinstiţi, sinceri şi iubitori. Păcat că acesta e doar un vis adolescentin şi nu o realitate găitoare!…