Voicu Popa, născut la 5 iunie 1950, în Poieni de Jos, comuna Bunteşti, poate fi catalogat drept unul dintre oamenii fotbalului bihorean căruia i-a dedicat 55 de ani din viaţă, din care ultimii 10 consecutivi echipei CSO Ștei, practic putând afirma, fără teama de a greşi, că cei mai mulţi paşi i-a făcut pe dreptunghiul verde.

Evident, a puncta din realizările acestui împătimit al balonului rotund este o sarcină foarte dificilă, deoarece nu am putea cuprinde în totalitate o viaţă dedicată aceluiaşi ţel: „măria sa fotbalul”. După terminarea claselor primare în comuna natală, îşi continuă studiile la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuş, pe care l-a absolvit în 1969 (secţia reală), prima legitimare fiind făcută la juniorii de la Bihorul Beiuş în 1965, pentru ca în următorul an să facă pasul la prima echipă, activând până în 1969. Stagiul militar (1969-1971) l-a făcut în Timişoara, jucând la UMT, după care a fost legitimat (’71) la Minerul Ştei, cu care a promovat în 1972 în Divizia C. În perioada 1973-1975 a activat la Progresul Timişoara, revenind din nou la Minerul, până în 81. A avut o mică prezenţă şi la concitadina Oţelul, revenind în 82 la Minerul şi activând ca jucător şi antrenor secund, până în anul 1990, când este numit antrenor principal. În această funcţie, în sezonul 1991-1992, pierde (la masa verde) promovarea în Divizia B, iar în următorul sezon, ca antrenor secund, ratează un nou baraj de promovare. Din 1994 revine în „fotoliul” de antrenor principal, dar în urma unor divergenţe renunţă la post în 1998, fiind rechemat la „datorie” un an mai târziu şi promovează în Divizia C în anul 2003, dar după trei ani gruprea minieră se retrage din campionat din cauza problemelor de ordin financiar. Sezonul 2007-2008 l-a petrecut ca antrenor principal la Oţelul, care, din păcate, a avut mai târziu soarta concitadinei Minerul. Nou înfiinţata echipă a oraşului în anul 2010, CSO Ştei a pornit la drum cu Voicu Popa în postura de antrenor principal, promovând în Liga a IV-a, după un singur periplu prin Depresiunea Beiuşului. După zece ani consecutivi, Voicu Popa se găsește tot la gruparea șteiană, ocupând funcția de președinte-antrenor, fiind secondat de un alt nume cunoscut în lumea fotbalului județean, și național, Sandu Balaj, care nu se dezminte nici el, fiind statornic lângă pasiunea vieții, fotbalul. Din păcate, în acest an dreptunghiul verde a fost călcat destul de rar în mod organizat din cauza nemilosului coronavirus, care încă mai persistă, fapt pentru care cei doi antrenori suferă vizibil, fiind convinși că această situație va lăsa urme adânci în dezvoltarea ulterioară a fotbalului, nu numai sub Apuseni, sau în Bihor, ci în întreaga țară. „Ar fi bine dacă s-ar găsi o soluție viabilă măcar pentru sectorul juvenil, să poată face antrenamente într-un cadru mai restrâns, pe grupe, care să respecte regulile impuse în această perioadă. Adevărul este că acest an a fost unul aparte, din păcate, pentru juniori unul în care acumularea a fost practic aproape de zero. Cu siguranță ei au mai avut întâlnire cu mingea, în mod sporadic, prin curțile blocurilor sau pe unul dintre multele terenuri sintetice existente în oraș, dar acest aspect nu poate să înlocuiască o pregătire de specialitate pentru viitorii fotbaliști. Mie personal antrenamentele îmi lipsesc, deoarece o viață întreagă am iubit mișcarea, cu atât mai mult într-un mod organizat”, a afirmat, printre altele, plin de nostalgie, Voicu Popa, cel supranumit de prieteni veșnic tânăr, în ciuda anilor, pe care nu îi arată.