De la portarul "San Iker" Casillas la atacantul "El Nino" Torres, jucătorii echipei Spaniei au numeroase porecle, unele elogioase, altele ironice sau de-a dreptul comice.

Casillas, portarul rareori învins de atacanţi, a fost canonizat de tânăr, devenind "San Iker" (Sfântul Iker), pentru paradele sale miraculoase. Dar numărul 1 spaniol nu a fost întotdeauna un sfânt, el fiind apelat "Mofeta" (sconcsul) de Xavi la naţionala de tineret. "Înainte, el era jucăuş şi din când în când mai trăgea... vânturi. Acum, el este un tip serios şi responsabil şi nu mai face lucruri de genul acesta", a povestit Xavi în cartea "Secretele echipei «roşii»", publicată recent. "Nu eram eu, dar Xavi gândea întotdeauna că eu sunt vinovat de tot", a răspuns Casillas, în aceeaşi carte.
Pe vremea când evolua la Canter, centrul de formare al FC Barcelona, însuşi Xavi s-a ales, pe lângă porecle elogioase, precum "Maşina", "Profesorul", "Creierul", cu una nu mai puţin valoroasă decât cea a căpitanului său: "Pelopo" (părosul), cu referire la părul dintr-o parte intimă a corpului său.
În mod ironic, Capdevilla este supranumit "Garrincha" sau "Zidane", pentru calităţile sale tehnice... limitate.
Fabregas este "Architecte" (arhitectul) pentru participarea sa la construcţia jocului, în timp ce Iniesta este "Acceleratorul de particule" sau "Mago" (magicianul).