2005 a fost cel mai bun an pentru Ronaldinho, care a ajuns să câştige patru premii foarte importante şi a acumulat o mulţime de victorii la nivel profesional. Pe 28 noiembrie, fotbalistul echipei FC Barcelona a primit la Paris Balonul de Aur, premiu acordat de revista France Football în urma opţiunilor jurnaliştilor din Europa. Ronaldinho este, de mai mulţi ani, unul dintre cei mai buni din lume. În timpul Cupei Confederaţiilor, competiţie ce a avut loc în Germania în iulie 2005, a strălucit şi a obţinut titlul cu Brazilia, învingând, cu scorul de 4-1, Argentina. În august, el şi-a prelungit contractul cu FC Barcelona, noul său acord urmând să fie valabil până în 2010, iar recent a fost desemnat de FIFA cel mai bun fotbalist al anului. „A fost un an minunat. Acum, nu poate fi nimic mai bun decât să mă întorc acasă şi să sărbătoresc acest lucru cu cei care mă iubesc”, spune Ronaldinho. Puţini îl cunosc pe Ronaldo de Assis Moreira, însă aproape întreaga lume ştie cine este Ronaldinho, sau cum este alintat, Ronaldito sau Roni. A făcut parte din naţionala under’17 a Braziliei în 1997, în Egipt, devenind cel mai bun marcator al competiţiei. „Pot să fac fericiţi oamenii şi să mă distrez în acelaşi timp”, spune vedeta fotbalului internaţional. Idolatrizat Triumful lui Ronaldinho este indiscutabil. În Spania, cel puţin, meritele sale nu sunt puse la îndoială. El este favoritul fanilor spanioli şi al jurnaliştilor europeni. La orizontul său apar Liga Campionilor şi Cupa Mondială din 2006. Pe brazilian îl motivează provocările şi marile scenarii. Acest Balon de Aur poate fi doar începutul. Ronaldinho a fost ales cel mai bun jucător din lume pentru a doua oară consecutiv şi a câştigat campionatul Spaniei în 2005, cu FC Barcelona, echipă la care a ajuns în vara anului 2003. La nivel individual, Ronaldinho a fost considerat cel mai bun atacant din Liga Campionilor în 2004-2005 şi cel mai bun jucător de la Cupa Confederaţiilor 2005. Jucătorul cu un zâmbet permanent a strălucit în ultimele 12 luni. Vedeta Barcelonei se bucură în continuare de fotbal ca atunci când era copil. Ronaldinho se simte pe gazon ca peştele în apă. Joacă cu plăcere şi suporterii văd acest lucru. Nu este uşor să îţi câştigi un loc în reprezentativa Braziliei. Ronaldinho a reuşit acest lucru prin forţa talentului său şi prin muncă. „În orice loc din lume şi în toate profesiile, este dificil să îţi faci un loc. Când tehnica este ca în Brazilia trebuie să te lupţi, să nu cedezi niciodată. şi, mai presus de orice, trebuie să munceşti fără încetare”, explică fotbalistul. Carieră Ronaldinho şi-a început cariera la echipa Gremio de Porto Alegre, iar apoi a ajuns la Paris Saint-Germain. Tânărul jucător a avut dificultăţi de adaptare la stilul noii sale formaţii, în ciuda prezenţei a numeroşi brazilieni. Fără îndoială însă, cele două sezoane petrecute de el în fotbalul francez l-au ajutat să devină un fotbalist mai bun. În iulie 2003, a schimbat Franţa pentru Spania. Când totul indica faptul că va ajunge la Manchester United, brazilianul a ajuns la FC Barcelona. Din perioada Cupei Mondiale din 2002, toată lumea îşi aminteşte evoluţia sa fabuloasă din meciul cu Anglia. Un şut de la mare distanţă, cu efect, a trecut de toţi jucătorii, iar apoi l-a lăsat împietrit pe linia porţii pe portarul englez David Sheaman. „Jocul meu se bazează pe improvizaţie. Un jucător ofensiv nu poate să nu improvizeze. Obiectivul meu este să îmi încurc adversarul. Pentru aceasta nu există o metodă mai bună decât să inventezi şi pentru acest lucru sunt mereu în căutare de noi soluţii. Mă străduiesc să încerc noi trucuri”, menţionează Ronaldinho. Ghete de aur În acest an, Ronaldinho a primit, de asemenea, ghete speciale, care conţin aur de 24 de carate şi a căror valoare estimată de Nike este de 6.000 de dolari. Pe ghete se află inscripţionate şi litera R şi numărul 10, pe care fotbalistul îl poartă la FC Barcelona. De asemenea, pe călcâi se află cinci stele aurite, în onoarea celor cinci titluri mondiale câştigate de Brazilia. Număr norocos Numărul care a influenţat cel mai mult viaţa lui Ronaldinho nu este 10 (numărul purtat de fotbalist la FC Barcelona şi la naţionala Braziliei), ci 21, favoritul său din ziua în care o admiratoare i-a trimis o scrisoare în care l-a asigurat că acesta este numărul său norocos. Numele său, Ronaldo de Assis Moreira, are 21 de litere, s-a născut pe 21 martie, a fost convocat pentru prima dată la echipa naţională într-o zi de 21, a plecat în Europa la 21 de ani, la Paris Saint Germain, iar în primul său sezon la FC Barcelona a marcat 21 de goluri. Profil Nume: Ronaldo de Assis Moreira Data naşterii: 21 martie 1980 Locul naşterii: Porto Alegre Înălţime: 1.81 metri Greutate: 80 kilograme Clubul de la care a fost transferat la FC Barcelona: Paris Saint Germain, 2003 Contractul cu FC Barcelona este valabil până pe data de: 30 iunie 2010 Clauza de reziliere: 150 milioane de euro Titluri obţinute: campion mondial cu naţionala under-17 a Braziliei (1996-1997), Copa America (98-99), Cupa Mondială (2002), Cupa UEFA-Intertoto (2002). Carieră: 1997-2001 Gremio Porto Alegre, 2001-2003 Paris Saint Germain, 2003 - FC Barcelona Marcă vestimentară preferată: Nike Parfum preferat: Xeryus Rouge (Givenchy) Ceas, ochelari de soare: Nike Lenjerie intimă: Armani Automobil: Hummer Nu are tatuaje Model de eleganţă: Puff Daddy Jucătorii cei mai eleganţi de la FC Barcelona, în opinia sa: Rafael Marquez şi el Caracterizări ale lui Ronaldinho făcute de două personalităţi Pele: „Dacă facem o comparaţie între Ronaldinho şi Maradona, consider că brazilianul este mai bun. Dacă există un jucător care oferă bucurie, acesta este Ronaldinho Gaucho”. Frank Rijkaard: „Ronaldinho este unic, este motivul pentru care multă lume vine să vadă un meci. Este ceva special în lume fotbalului şi merită acest statut. Poate să facă diferenţa într-un meci în orice moment”. Opiniile sale „Pentru mine, toate meciurile sunt de neuitat. Însă a fost unul special, cel cu Anglia, căruia îi datorez tot ceea ce sunt acum”. „Muzica este a doua mea pasiune, deşi nu mă văd făcând altceva decât fotbal. Îmi plac toate genurile de muzică, însă cel mai mult mă emoţionează samba”. „Fratele meu este cel mai mare idol al meu. Mereu a fost astfel, pentru că este un exemplu de tată, de frate şi de jucător. I-am admirat pe Zico, Rivelinho, Pele şi, în adolescenţă, pe Ronaldo”. Câteva gânduri la sfârşit de an, din interviuri acordate revistelor Four Four Two şi Onze Mondial Reporter: Care sunt cele mai importante amintiri ale tale din 2005? Ronaldinho: Cel mai important moment a fost câştigarea titlului în Spania cu FC Barcelona. Eu am câştigat astfel pentru prima dată în carieră un campionat intern. Reporter: Ţi-ai prelungit contractul până în 2010 Ronaldinho: Legătura dintre mine şi clubul meu este foarte puternică. Mă simt extraordinar de bine aici. Presa catalană vrea ca eu să am un contract pe viaţă. Poate că după ce mă voi retrage din activitatea de fotbalist, voi opta pentru o carieră de antrenor, conducător de club sau chiar preşedinte de club. Mi-aş fi dorit ca tatăl meu să fie în viaţă şi să vadă ce am realizat. Reporter: Cum este să fii ales cel mai bun fotbalist din lume? Ronaldinho: De fapt, eu cred că nu sunt nici măcar cel mai bun de la FC Barcelona. Oamenii când mă văd se emoţionează şi îşi spun: „Visez, parcă sunt beat”. Este foarte amuzant. Reporter: A existat o perioadă când ocupai paginile presei cu pasiunea ta pentru viaţa de noapte. Ronaldinho: În trecut ieşeam mai mult în oraş, însă acum prefer să merg doar la un local brazilian din apropierea casei mele şi să mănânc acolo liniştit. Nu îmi place să merg la cinema pentru că nu pot să stau liniştit. Eu sunt liniştit doar când dorm. Reporter: Cum reuşeşti să joci fotbal cu atât de multă plăcere? Ronaldinho: Nu îmi amintesc de vreun moment din viaţa mea în care să nu fi avut mingea la picior. Când eram mic jucam foarte mult fotbal împreună cu căţelul meu Bombom. Spărgeam mereu câte ceva prin casă, iar mama îmi spunea că nu mai am voie să joc fotbal în casă. Însă, din fericire, am continuat să joc fotbal. Reporter: De ce spui că eşti o persoană urâtă, dar bună? Ronaldinho: Este evident că nu sunt frumos. Când eram mic prietenii mă ironizau pentru dantura mea. Aş fi făcut bine dacă aş fi ascultat-o pe mama şi aş fi folosit un aparat dentar. Acum, pentru a putea respira bine, trebuie să deschid gura larg şi obosesc repede. Reporter: Cum reuşeşti atât de bine să pasezi într-o direcţie fără să te uiţi? Ronaldinho: Nu sunt o persoană supranaturală. Secretul a ceea ce fac constă în faptul că totul a devenit automatism, în urma antrenamentelor. Reporter: Cum te concentrezi la loviturile libere? Ronaldinho: Când eram mic, tata şi fratele meu îmi spuneau: „La loviturile libere concentrează-te doar asupra balonului. Nu asculta nimic”. Când am mingea în faţă şi trebuie să execut o lovitură liberă, uit de cei 100.000 de oameni din jurul meu. Nu aud nici ce spun coechipierii mei şi nici ce ţipă adversarii. Încerc să nu mă uit în ochii portarului. Reporter: Eşti tată, dar nu prea îţi cunoaştem fiul Ronaldinho: Să fiu tată este o experienţă foarte frumoasă. Mi-aş fi dorit ca Joao să fie alături de mine, dar acum mă aflu într-un moment foarte important al carierei mele. Reporter: Ce şanse are Brazilia să câştige Cupa Mondială? Ronaldinho: Noi am câştigat ultimul titlu mondial, în acest an ne-am impus la Cupa Confederaţiilor şi ne aflăm pe primul loc în clasamentul mondial. Ar fi nepoliticos faţă de adversarii noştri să spun că vom câştiga din nou Cupa Mondială, însă suporterii aşteaptă foarte multe de la noi. Purtăm cu noi speranţele şi visele lor. Uneori ei uită că există şi alte echipe puternice. La echipa naţională, nu trebuie să pierdem nici măcar la antrenamente. Trebuie să câştigăm, să câştigăm, să câştigăm.