Tot mai multe cluburi din Liga a II-a se confruntă cu serioase probleme financiare. Datoriile mari, finanţarea redusă sau tăiată complet din partea autorităţilor locale au adus o serie de echipe în pragul imposibilităţii de a continua competiţia.

Întâlnire cu Burleanu şi Chivorchian

Pe această temă este programată mâine, la Bucureşti, o întâlnire a reprezentanţilor cluburilor din eşalonul secund cu conducerea Federaţiei Române de Fotbal. De la ora 12.00, oficialii echipelor se vor întâlni între ei, iar după aceea vor avea o întrunire cu preşedintele Răzvan Burleanu şi secretarul general Gheorghe Chivorchian. Organizatorul acţiunii, Cătălin Ionuţ Iovan, preşedintele FC Olt, şi-ar fi dorit o întâlnire şi cu Kyros Vassaras, preşedintele Comisiei Centrale a Arbitrilor, deocamdată, însă, neconfirmată.

Ultimele echipe cu probleme sunt Unirea Slobozia şi Unirea Tărlungeni, care, paradoxal, au o situaţie bună în clasament. Curtea de Conturi a descoperit nereguli în finanţarea lor, astfel că bugetul din partea autorităţilor locale a fost înjumătăţit (Slobozia) sau anulat (Tărlungeni). În cel mai bun caz, ambele formaţii vor continua întrecerea cu juniori, dar există şi varianta abandonului. Delicată este şi situaţia ocupantei locului secund în seria a II-a, Fortuna Poiana Câmpina, care a renunţat la toţi jucătorii, urmând să mizeze şi ea pe juniori sau să se retragă din competiţie.

Pe lângă FC Bihor în insolvenţă se mai află, cu datorii chiar mai mari (800.000 de euro) şi CSM Râmnicu Vâlcea, care va da şi ea credit tinerilor în sezonul de primăvară. Din seria vestică, ACS Poli Timişoara, CS Mioveni, Metalul Reşiţa, FC Olt, Olimpia Satu Mare, Şoimii Pâncota şi FC Caransebeş au o situaţie stabilă.

În seria I, Săgeata Năvodari, penalizată cu 20 de puncte pentru datorii către foşti jucători, este condamnată la desfiinţare, dar nici ACS Berceni, CF Brăila sau CS Baloteşti nu o duc prea bine.

Se schimbă modificarea?

În contextul atâtor probleme, varianta unei ligi secunde cu o singură serie de 20 de echipe, adoptată recent de FRF, este fantezistă, atât prin prisma numărului insuficient de participante, cât şi a cheltuielilor competiţionale mult mai mari. Mai realist ar fi sistemul cu trei serii, cu echipe apropiate geografic, la care s-a renunţat la sfârşitul anilor 90.