Iosif Nemes s-a născut în 1946, la Pădurea Neagră. De la vârsta de 14 ani a lucrat ca sticlar şi apoi maistru sticlar la fabrica de sticlă din localitate. "Meseria am învăţat-o între o palmă după ceafă şi un picior în fund", sunt primele amintiri ale domnului Nemes din anii de ucenicie. "Vara mă trezeam în fiecare zi la ora 3.00 pentru că la 4.00 începeam lucrul. Şi asta pentru că la ora 11.00 nu se mai putea lucra din cauza temperaturilor mari de la cuptoarele în care se topea cuarţul şi sticla. După munca în fabrică trebuia să ajut în gospodărie, eu fiind cel mai mare dintre fraţi", rememorează Iosif Nemes, care, fără a avea calificarea necesară, se ocupă de pregătirea sportivă a copiilor săi.

A început cu Olga Nemes
În anul 1968 a venit pe lume Olga Nemes. Îndrumată de tatăl ei, la 5 ani a pus mâna pe paleta de tenis. La 12 ani a cucerit titlul de campioană naţională la senioare. La 14 ani a devenit campioană europeană. Imediat după această performanţă remarcabilă pentru sportul românesc, a rămas în Germania. La scurt timp şi-a adus aici şi familia. Domnul Nemes a primit casă şi posibilitatea de a antrena, chiar dacă nu avea calificarea necesară. La 24 de ani, Olga Nemes câştigă pentru a doua oară turneul „Europa Top 12". Managerul ei profită din plin de aceste rezultate. Programul afectat reclamelor şi spoturilor publicitare ia locul antrenamentelor, forma sportivă este sacrificată pe altarul banului.

Punct şi de la capăt
Visul lui Iosif Nemes de a o vedea pe Olga campioană mondială se îndepărtează tot mai mult. Apar şi primele divergenţe în familie. Membrii acesteia preferă traiul liniştit obţinut cu atâta trudă în ani buni. Nu şi Iosif Nemes, care, la 48 de ani, se hotărăşte să ia totul de la capăt. Se întoarce în ţară. La scurt timp se căsătoreşte cu Rozalia. În 1993 se naşte Iozsef, în 1996, Narcisza, în 1999, Nora, iar în 2002, Nimrod Nemes.

Şi părinte, şi antrenor
Deşi n-are calificare în tenis de câmp şi nici teren de tenis la Pădurea Neagră, la şase ani, tatăl lui Jozsef îi pune acestuia racheta în mână. O perioadă face deplasarea de trei ori pe săptămână la Oradea pentru a se antrena, sprijinit de omul de afaceri italian Antonio Papalia. Hotărăşte că viitorul copiilor lui este tenisul. Renunţă la apartamentul de la Pădurea Neagră. Din 2004 sunt găzduiţi la Clubul Sportiv „Voinţa" din Oradea. Rozalia Nemes este casnică, deocamdată. Iosif Nemes are o pensie lunară de 600 lei.
În 2005, Jozsef, băiatul cel mare, ajunge în topul naţional. În 2006, Narcisza Nemes este pe locul patru la 10 ani fete. În 2009, Nora Nemes este a III-a la categoria ei de vârstă, cea mai bine clasată tenismenă orădeană. Iar Nimrod stabileşte la şase ani un record demn de Guinness Book, cu 1000 de mingi schimbate fără greşeală peste fileu în compania fratelui său.

P.S. 1: La Clubul Sportiv „Voinţa" Oradea unul dintre terenuri este acoperit cu balon cu aer cald. Costurile cu funcţionarea acestor baloane este destul de mare, aşa că doar cei care stau bine financiar îşi permit să se antreneze în ele. Ca să poată lucra şi copiii lui la balon, Iosif Nemes îi trezeşte uneori şi la ora 1.00 noaptea, când balonul este liber.
P.S. 2: Vara, Iosif Nemes profită ori de câte ori un teren este liber pentru a putea să facă mai multă pregătire cei patru fraţi. Deşi nu stăpâneşte prea multe noţiuni din metodica antrenamentului sportiv, volumul, intensitatea sau complexitatea pregătirii în tenisul de performanţă, copiii domnului Iosif Nemes fac şi volum, şi intensitate la antrenamente. Iar dacă într-o zi tatăl nu este mulţumit de antrenament, a doua zi îi trezeşte pe toţi la ora 5.00 ca să recupereze.
P.S. 3: Tehnicienii de valoare şi tenismenii de top ştiu că tenisul de mare performanţă este un sport, uneori, brutal, neiertător, orice fisură în antrenament se plăteşte negreşit pe teren. Iar părintele ideal ar fi acela care crede şi mărturiseşte acest lucru, la fel de convins ca un privitor care declară că tenisul este un spectacol complet.