Prezenţa cea mai frumoasă de pe stadioanele din România o reprezintă arbitra-asistentă Carmen Neagu din Oradea. Prima arbitră din Bihor, posesoare a licenţei FIFA îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. A şapte, oficială, fiind născută pe 29 februarie 1984, însă dacă faceţi o înmulţire, veţi afla vârsta ei reală.

A început arbitrajul la 16 ani, fiind pasionat de fotbal, dar şi din dorinţa de a cunoaşte mai bine sportul rege. La şapte ani, de la primul meci oficiat la copii şi juniori, a devenit arbitru asistent FIFA, oficiind apoi la numeroase competiţii internaţionale feminine, dar şi în prima Ligă.

Sport complex

„Am început cursul de arbitraj pentru că mi s-a părut un sport complex, dar şi pentru îmi plăcea fotbalul. La vremea respectivă nu ştiam, de fapt, ce înseamnă cu adevărat acest cuvânt ori munca în arbitraj. Ştiam doar că arbitrajul îmbină mai multe tipuri de efort, în acelaşi timp: efortul minţii, pentru rezolvarea fazelor de joc (fiind un sport al minţii la fel ca şi şahul), ce se suprapune cu efortul fizic şi factorul emoţional. Presiunea, emoţiile jocului - toate acestea se îmbina, se suprapun într-o fracţiune de secundă şi reprezintă arbitrajul" - rememorează ea cum a ajuns printre cavalerii fluierului. Arbitrajul a devenit o parte din viaţa ei, la fel ca şi şahul, cealaltă pasiune. „Ambele se îmbină perfect cu munca mea, mă ţin în echilibru. După ce învăţam la şcoală, mai apoi la facultate, mergeam la antrenament şi invers. În plus, arbitrajul m-a ajutat să cunosc oameni extraordinari, care prin felul lor mi-au fost şi-mi sunt modele, exemple în viaţă" - susţine ea.

Recunoaştere internaţională

A muncit mult, dar efortul a meritat. În 2008 a debutat în prima ligă masculină, dar a oficiat la numeroase partide de fotbal în eşaloanele doi şi trei, respectiv la nivel judeţean. Cu fotbalul a vizitat o mulţime de tări, întrucât din 2008 a devenit arbitru-asistent FIFA şi a fost delegat la partide internaţionale feminine. "Am fost in Franta, Serbia, Azerbaidjan, Polonia, Scoţia, Finlanda, Belarus, Croaţia, Italia, Olanda şi Austria. Arbitrajul nu se limitează doar la cele 90 de minute de joc, acelea sunt de fapt examenul pe care îl dai după orele, zilele de antrenament si pregătire" - susţine asistenta care nu uită nici de cel mai haios moment din cariera sa, când la o partida care se disputa la Timişoara, un jucător a făcut o alunecare şi a prins-o şi pe ea, amândoi căzând pe teren, spre amuzamentul tuturor. Întrebat dacă e mai greu să arbitrezi în România, sau în străinătate, arbutra asistentă este de părere că sunt şi diferenţe şi asemănări între meciurile din ţară şi cele internaţionale. „Din punct de vedere al aplicării Legilor Jocului e aceeaşi muncă. Din alte puncte de vedere îns - terenuri, mentalităţi, oameni, atmosferă - e puţin diferit. Ma bucur şi aştept cu nerăbdare să primesc delegări, să mă întâlnesc cu colegii. Apoi, să mă întorc acasă liniştită că am reuşit să pun în practică ceea ce mi-am dorit şi ne-am dorit ca brigadă: să realizăm un arbitraj excelent" - susţine ea.

Doctoriţa cu steag

Familia a fost mereu lângă ea şi a susţinut-o, de la primii paşi în lumea arbitrajului, iar Carmen este recunoscătoare atât părinţilor, cât şi fratelui, respectiv soţului ei. Absolventă a Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Oradea, Carmen este o persoană extrem de ocupată, împărţindu-şi timpul între "gărzile" de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, acolo unde este medic, arbitraj şi familie. „Sper să mă ajute Dumnezeu să devin, aşa cum am visat de mică, acel om care sa poată spune lumii, prin lucruri concrete, că orice durere are alinare, orice mâhnire are o bucurie şi ca orice boală are vindecare. Cele două meserii sunt in echilibru. Arbitrajul m-a ajutat şi mă ajută să-mi manifest o parte a personalitatii mele, iar medicina cealaltă" - spune prima arbitră internaţională a fotbalului bihorean.